joi, 14 ianuarie 2010

Apusul Libertatii (10)

Insinuarea metodică a numărului 666 în viata noastră

Unii spun că nu-i deranjează dacă primesc numărul 666. Nu ne explică dacă înteleg să-l aibă în numărul lor de telefon sau în numărul chitantei vreunui cont. Nici nu ne lămuresc dacă înteleg să-l accepte pe vreo cartelă care le va servi la operatiunile financiare sau pe cartea lor de identitate, lucru care arată identificarea lor cu cele înscrise pe această carte. In sfârsit, dacă înteleg să-l accepte ''pe mâna lor dreaptă sau pe frunte".

In ceea ce priveste faptul de a primi ''semnul" sau ''numărul numelui" ''pe mâna lor dreaptă sau pe frunte" (Apocalipsa 13, 16), Sfânta Scriptură este foarte limpede şi avertizează câ acest (simbol) ''semn" exterior echivalează cu o lepădare. Cu toate că este un simbol exterior, are totusi prelungiri spirituale si, ca urmare, chinul nostru vesnic, adică iadul: ''si fumul chinului lor se suie în vecii vecilor şi nu au odihnă nici ziua, nici noaptea cei ce se închină fiarei şi chipului (icoanei) ei şi oricine primeste semnul numelui ei" (Apocalipsa 14, 11). In ceea ce priveste subiectul cărtii de identitate, credem că circulara Sfântului Sinod este foarte limpede

când spune: ''Nu e cu putintă ca un crestin să fie indiferent la introducerea voită şi sistematică a acestui număr în viata sa". De asemenea, şi Părintele Paisie în 1987, în foaia sa cu titlul ''Semne ale vremurilor - 666" a scris:

''Asadar, cu toate cele spuse de mine mai înainte, putem auzi, din păcate, o grămadă de lucruri prostesti ale creierului, spuse de anumiti Ťgnosticiť contemporani. De pildă, unul spune: Eu voi primi cartea de identitate cu 666, dar voi pune lângă ea o Cruceť, în timp ce altul zice: Eu voi primi pecetea pe cap cu 666, dar voi face şi o Cruce pe capť. Tot asa se mai pot auzi o grămadă de asemenea prostii spuse de unii care cred că astfel se vor sfinti, în timp ce toate acestea sunt doar amăgiri" (Ieromonah Hristodulos Aghioritul, Părintele Paisie, p. 191-192).

Ceea ce va trebui să stim foarte bine este că toate au un început şi un sfârsit. Ca să întelegeti ce dorim să vă spunem, vă vom da un exemplu: până când să ajungă cineva să comită păcatul desfrânării trupesti, care este un act deja împlinit, va trece treptat prin diferite stadii. Inceputul păcatului este bântuirea gândurilor necurate care loveste mintea. Asadar, vede cineva o femeie frumoasă şi gândul îl îndeamnă la rău. Dacă mintea omului nu nutreste o ură neîmpăcată fată de păcat şi iubire fată de Dumnezeu, datorită înclinatiei sale păcătoase şi datorită vinovătiei sale se creează înlăuntrul său imagini ale dorintei. Dacă mintea omului ar nutri o ură neîmpăcată fată de păcat şi ar avea iubire fată de Dumnezeu, atunci n-ar trece la al doilea stadiu al păcatului, care este consimtirea la ceea ce o sfătuieste gândul. Dacă omul este înclinat înspre păcat, va consimti, justificându-se şi considerând că de fapt nu e nimic, plăsmuind în imaginatia sa scene ale săvârsirii păcatului. Asadar, ajunsă la acest punct , mintea devine prizonieră, e înrobită si, inofensivă cum se găseste, e târâtă şi împinsă către ultimul stadiu al comiterii păcatului cu trupul. Fără îndoială că, în orice stadiu s-ar afla un om,

dându-si seama de slăbiciunea sa şi luptând cu umilintă, harul lui Dumnezeu îl va acoperi şi nu-l va lăsa să cadă.

Putem aşadar să redăm schematic acest proces:

1. primul stadiu: bântuirea mintii şi sfătuirea la rău a gândului;

2. al doilea stadiu: discutia care se poartă cu gândul şi care se termină prin consimtire, iar

această învoire creează în mintea omului scene ale săvârsirii păcatului;

3. al treilea stadiu: după învoirea mintii urmează comiterea păcatului, care este desfrânarea trupească.

Vedem, asadar, că păcatul este introdus sistematic, cu metodă şi cu viclenie în om. Cu cât mai devreme îsi dă seama mintea de insinuarea păcatului şi îl respinge, cu atât mai usor se desface din mrejele lui şi scapă de urmările căderilor sale. Cunoscând Ziditorul şi Dumnezeul nostru, ca nimeni altul, siretlicurile duhurilor răului, pentru a ne păzi de căderea în păcat, ne-a dat poruncă să căutăm împărătia Lui, respingând fiecare gând rău, şi a hotărât că şi căderea mintii în primul stadiu, care este consimtirea la păcat, este păcat. De aceea şi a spus că ''oricine văzând o femeie şi poftindu-o, deja a şi săvârsit desfrânare cu ea în inima sa" (Matei 5, 28).

Mai apoi, şi ţoti Sfintii şi Părintii Bisericii noastre, ne-au învătat un lucru: să oprim păcatul în primul lui stadiu, izbăvindu-ne astfel de toate urmările lui pline de amărăciune.

Cu acest exemplu vedem că şi în privinta lui 666 este valabil acelasi lucru: cei care vor să-l impună oamenilor, condusi de experienta tatălui lor celui viclean, îl introduc metodic în viata oamenilor.

Inainte de toate vedem că numărul 666 e promovat de organisme internationale, la diferite manifestări internationale, la întâlnirile sportive, că se insinuează şi apare pe firmele magazinelor, pe jucării, pe obiecte de uz casnic, pe monede, pe cartele de tot felul s.a.m.d.

In stadiul initial am văzut că acest număr se introduce fără să băgăm de seamă; iar cei ce-l promovează fac acest lucru ca să cântărească în ce măsură avem mintea limpede şi

reactionăm, astfel încât să poată trece la alte actiuni pe care le au pregătite. Dacă vor constata că mintea oamenilor nu este interesată de nimic altceva în afară de ''pâine şi de circ", vor trece încet, încet la al doilea stadiu, plasând de acum înainte acest număr în mod vizibil în situatiile sau la manifestările pe care le-am pomenit mai sus. Dacă vor constata din nou că unii încep să înteleagă ce se întâmplă, vor încerca prin organele lor fie să convingă oamenii că totul este întâmplător, fie să ridiculizeze această temă. Cel mai important lucru este că se vor strădui să reusească în a-i familiariza pe oameni cu această chestiune. (De exemplu: când, mai demult, cineva fura 1.000 de drahme, toate ziarele dezbăteau tema zile întregi; crescând însă păcatul furtului şi ajungând astăzi să se fure miliarde, când auzim că s-a furat de la cineva 2.000.000 de drahme, nu mai dăm nici o importantă, pentru că ne-am familiarizat cu furtul de miliarde.

Âcelasi lucru se întâmplă şi cu omorul: dacă mai demult era omorât cineva, se făcea mare

vâlvă şi aveau loc mari dezbateri care durau luni de zile. Astăzi un omor, o crimă, dacă nu trece neobservată, se va discuta despre ea cel mult până la următorul buletin de stiri, şi acest lucru este cel mai rău. Din păcate însă, până la un anumit punct, au şi reusit, pentru că deja s-a ajuns să se discute problema plasării numărului pe cartea noastră de identitate, iar simultan se face deja reclamă la stadiul următor, al punerii semnului pe mână sau pe frunte; din păcate, unii încă mai spun: ''Ce ne deranjează să primim numărul 666 ?" si, ca şi când n-ar fi fost de ajuns, le şi reprosează celor care luptă cu bună credintă.

Uneori, în mod artificial, se plasează într-un mod disimulat numărul 666, ca şi când ar fi

rezultatul adunării anumitor numere. Cel mai recent exemplu îl avem în cazul documentului public pe care au fost chemati să-l semneze ţoti politistii din Grecia. Aici am dori să explicăm că bunii nostri politisti n-au stat să adune numerele ca să le iasă 666. Dar cei ce au aranjat ca numărul acesta să iasă ca rezultat al unei adunări, au sunat la telefon - desigur fără a-si spune numele - anumiti politisti şi le-au spus: ''Vedeti, vâ fortăm să semnati acest document cu 666.

Dacă nu credeti, faceti adunarea şi veti constata şi singuri". Acelasi lucru s-a întâmplat şi cu bancnota de 5.000 de drahme şi cu atâtea altele. Ei fac acest lucru în mod intentionat şi

artificial, numai şi numai ca să ridiculizeze subiectul şi să determine opinia publică să-i

considere pe crestini ca unii care scotocesc ca să găsească şi să vadă peste tot numai 666. Ce realizează astfel ? Pun în aplicare vechea poveste a ciobanului cu lupul: ciob anul mincinos care striga într-una: ''Lupul la oi !", iar lumea care alerga de fiecare dată să-l ajute; până când, într-un sfârsit, au încetat să-l mai creadă, iar atunci când, într-adevăr, lupul a năvălit la turmă, nimeni n-a mai crezut strigătele de ajutor ale ciobanului. Asadar, îi provoacă pe crestinii sensibilizati deja, care îsi dau seama de ce se întâmplă, să protesteze, iar opinia publică să creadă că strigă fără motiv despre ''numerele" Antihristului. Pe de altă parte, în modul acesta, opinia publică se obisnuieste cu toate aceste strigăte de protest şi începe deja să-i considere pe crestini psihopati, care văd lucruri care nu există. Astfel, când se va pune numărul acesta pe cartea de identitate, pe mână sau pe frunte, vor spune: ''Ei, sunt cei ce văd peste tot numai 666 !", şi astfel cercurile obscure care promovează întreaga chestiune vor reusi ca ea să treacă

aproape neobservată. De asemenea, constatăm deja cu totii că, de vreme ce au întârziat să dea numărul de cod pe mână sau pe frunte, au început cunoscutul proces al familiarizării oamenilor cu ideea. De aceea vedem că în diferite părti ale lumii se foloseste utilizarea palmei în diferite moduri, cum s-a întâmplat de exemplu cu marcarea de pe mână, pe care am văzut-o de curând la alegerile din Cecenia sau din Albania, sau asa cum auzim că se întâmplă şi în anumite cazinouri, în anumite aeroporturi sau în altă parte, ca de pildă în Euro-Disney în Franta. Suntem deja informati că în anumite bănci se face uz de palmă la seifurile băncii. Astfel încearcă să-I obisnuiască pe oameni cu ideea folosirii palmei, încât atunci când peste putin timp vor anunta că se va da numărul unitar de cod de înregistrare, care se va afla pe mână sau pe frunte, toată lumea nestiutoare va spune: ''Ei, nu e nimic ! Asa cum l-au întrebuintat atâtia ani acolo, acolo şi acolo... , acum e mai bine să se dea asa, pentru că hotul nu ne va mai putea fura astfel cardul".

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu