Apusul Libertatii (6)

Proiect de lege - ''Protejarea individului de prelucrarea datelor cu caracter personal"

Pentru că UE obligă Grecia să aplice acordul Schengen din octombrie 1997, tara noastră a trebuit să depună eforturi pentru pregătirea deplină a punerii sale în practică. Cele mai

importante probleme pe care le întâmpină deplina punere în aplicare în tara noastră a

acordului Schengen sunt următoarele: 1. Votarea legii protejării datelor cu caracter personal. Această lege este o premisă de bază pentru trecerea în tara noastră la validarea acordului Schengen, astfel încât acesta să fie pus în aplicare. 2. Infrastructura electronica cerută pentru sustinerea tehnică a acordului Schengen. (In ce priveste infrastructura electronică, aceasta a început să se materializeze aproape cu un an mai devreme. Acordul Schengen se aplică aşadar cu mult înainte de a fi validat de Cameră. Vedeti atunci câtă consideratie au pentru guvernele şi pentru popoarele lor; mai întâi se construieste infrastructura şi începe să se aplice acordul şi numai apoi reprezentantii poporului se presupune că se pronuntă în legătură cu ce doreste poporul. Atât de ''democratic" ne impune această Europă tot ce doreste !

Mai regalisti decât regale

In martie 1997 a venit în Parlamentul grecesc spre votare celebra lege cu denumirea:

''Protejarea individului de prelucrarea datelor cu caracter personal". Fiti atenti aici, fratilor, ce s-a întâmplat: prin articolele legii 2472/1997, pe care au făcut-o, vezi Doamne, ca să ne protejeze de acord, ei depăsesc chiar şi ce prevede acordul însusi. şi în timp ce articolele vorbesc despre date care privesc asa-zisa combatere a criminalitătii, prin legea 2472/1997 se adaugă în plus şi culegerea de date foarte personale, cum ar fi provenienta rasială şi natională, convingerile politice, religioase, rasiale, filosofice, participarea la organizatii sau la corporatii sindicale, probleme care privesc sănătatea, protectia socială şi viata erotică personală.

Asa cum putem constata, prin acest acord au venit să ne lege picioarele; desi au făcut legea 2472/1997 ca să ne protejeze, ne-au legat de fapt şi de mâini, şi de picioare. Foarte multi deputati din toate partidele au cerut ca legea să nu se voteze şi au cerut să li se dea o explicatie asupra scopului pe care-l serveste urmărirea vietii particulare a cetătenilor şi centralizarea datelor personale. Bineînteles că n-au primit nici un răspuns ! Domnul deputat Ioannis Kapsis a luat cuvântul în Cameră pe 13 martie 1997 şi a cerut domnului ministru al Justitiei să-I răspundă atunci imediat: ''Prima mea observatie se adresează personal ministrului, care are un bogat istoric de lupte pentru cauza democratiei şi a drepturilor individuale, şi îl rog să-mi spună - pentru a putea vota acest articol - un caz ipotetic în care culegerea de date personale poate constitui un avantaj pentru societate în ansamblul ei. Il rog să mă întrerupă şi să-mi spună un caz, cel mai fantastic şi cel mai ipotetic. Dacă nu mă întrerupe, va trebui ca în weekend să se gândească la această prevedere şi să interzică categoric orice centralizare de date personale, Nu pot întelege de ce societatea în întregul ei sau statul va fi protejat dacă cunoaste preferintele mele erotice sau activitătile mele. Nu mă tem, domnule ministru. Stiti că întreaga mea viată e deschisă ca o carte. Vă fac şi un serviciu. Nu trebuie ca această dispozitie să poarte semnătura lui Iannopoulos" (din procesele verbale ale Camerei).

Bineînteles că nu a existat bunul simt cuvenit, acela de a se răspunde la întrebarea deputatului care privea datele cu caracter intim. şi oricine nu si-a pierdut încă judecata va întelege de ce vor toate aceste date şi de ce nu răspund la aceste acuzatii când sunt întrebati în mod oficial în Parlament de către reprezentantii poporului. De altfel, toate le fac spre binele poporului!

Denumirea Legii 2472/1997

Această lege s-a numit ''Protejarea... " numai şi numai pentru a fi înselati. In conformitate cuspusele reprezentantilor poporului, ale parlamentarilor, numai eufemistic legea s-a numit asa, pentru a nu suna rău, cum spre exemplu Marea neprimitoare, neospitalieră a fost numită Marea Ospitalieră. La fel au procedat şi cu titlul legii. Domnul deputat Evghenios Haitidis, la 12 martie 1997, foarte bine a spus că: ''... în loc să ne protejeze, într-un mod, as spune, ascuns, cu o piele de oaie care încearcă să-l facă pe lup o oaie inofensivă, această lege legiferează în esentă - acolo unde vrea - aceste încălcări, aceste transgresări ale oricărei notiuni de deontologie, ale oricărei notiuni de etică, dar şi ale oricărei notiuni - as spune - de democratie... " (din procesele verbale al Camerei).

Legea 2472/1997 va fi în vigoare până la validarea acordului

In tara noastră acum, în ultimul timp, se întâmplă lucruri ciudate. Desigur, n-am vrea

niciodată să credem că ministrii şi deputatii nostri orice fac, fac ca să ne vândă legati de mâini şi de picioare străinilor. Ne adresăm deci tuturor acelora care au votat legea 2472/1997 şi îi întrebăm: pentru ce motiv prietenii nostri, asociatii nostri, întrucât spun că au proiectat această lege ca să protejeze popoarele, n-au integrat-o chiar în articolele acordului Schengen ca, după validarea sa, să intre în vigoare şi legea respectivă, de vreme ce va fi cuprinsă în articolele sale ? Răspunsul e simplu pentru ţoti cei care încă obisnuiesc să gândească lucrurile şi să le studieze. Acordul Maastricht, acordul Schengen, orice acord european, şi în general dreptul comunitar, izvorăsc din dreptul international şi prin urmare sunt primare. Dimpotrivă, legea care s-a votat în Cameră este o lege natională comună care, după validarea acordului, cedează în fata sa. Sigur, o dată cu această lege cedează şi toate reglementările pozitive pe care le prevede şi care vin în contradictie cu articolele acordului. Astfel, de acum înainte poporul e lăsat la mila fiecărui guvernant şi la mila unei autorităti necunoscute. A unei autorităti care are

dreptul prin lege să culeagă şi să prelucreze date; să hotărască în ceea ce priveste aceste date şi care - de notat - e supremă şi incontrolabilă, adică nu poate fi controlată absolut de nimeni.

Legea de care vorbeam (2472/1997) serveste două scopuri: în primul rând, votarea ei a fost o conditie indispensabilă pentru validarea-acordului Schengen. In al doilea rând, prin votarea acestei legi a fost repusă în vigoare vechea lege (1599/1986 a lui M. Koutsoiorgas), a emiterii cărtilor electronice de identitate şi a numărului de cod unitar de înregistrare, dar deja intrăm în procedura emiterii lor.