joi, 14 ianuarie 2010

Apusul Libertatii (9)

(Hristodul Aghioritul - Muntele Athos)

In ultimul deceniu, cu prilejul discutiilor despre emiterea asa-ziselor cărti de identitate

electronice, s-au născut multe dezbateri şi s-au scris multe texte privitoare la problemele pe care e probabil să le creeze întrebuintarea acestor identităti. Astăzi, după votarea în Cameră a legii despre ''Protejarea individului de prelucrarea datelor cu caracter personal", subiectul revine în actualitate pentru că votarea legii mai sus-amintite era premisa indispensabilă a emiterii identitătilor electronice (emitere care urmează cât de curând) şi a punerii în aplicare a acordului Schengen.

In cărtile de identitate de tip vechi există o majusculă din alfabetul grecesc şi un număr de

serie care (împreună cu litera care-l însoteste) este unic pentru fiecare cetătean. Numărul

acesta este scris cu caracterele arabe cunoscute (0,1, 2, 3...). însă în identitătile electronice

care urmează să fie emise, numărul unic pentru fiecare om, numărul unitar de cod de

înregistrare, pentru a putea fi recunoscut prin citire electronică, optică, trebuie să fie

reprezentat într-un anumit sistem al codului barat (bar code). Acest cod barat poate fi

reprezentat prin linii negre, de grosime diferită, pe hârtie albă si, prin urmare, văzut cu ochiul liber, asa cum spre exemplu sunt codurile care se găsesc pe aproape toate alimentele şi pe multe alte produse de folosintă zilnică. Poate fi de asemenea ''imprimat" pe bandă magnetică, asa cum sunt cele aflate pe spatele mai tuturor card-urilor comerciale (Eurocard, Etno-cash, Cashcard etc.); în ultimul caz, numărul de cod nu este vizibil pentru că altfel oricine ar putea transcrie foarte usor numărul care corespunde altei persoane, putându-l folosi pentru el însusi în locul celuilalt atunci când scoate bani etc. (Pe benzile magnetice codul barat există sub forma unor linii magnetizate şi nemagnetizate şi citirea se face de către masini speciale.)

Să punem acum o paranteză ca să spunem două cuvinte despre sistemele de calculare, pentru a fi pe întelesul tuturor tot ce le vom explica în continuare.

Scrierea numerelor este reprezentarea numerelor naturale prin simboluri. Cel mai obisnuit

mod de scriere a numerelor în Grecia antică era folosirea literelor alfabetului grecesc. In acest mod litera alfa reprezenta numărul 1, litera beta reprezenta numărul 2 litera gama reprezenta numărul 3, litera delta reprezenta numărul 4... litera iota, numărul 10, litera kapa, numărul 20 etc. Romanii, pentru reprezentarea numărului 1 foloseau simbolul I, pentru 2 - II... pentru 5 -V, pentru 10-X s.a.m.d.

Numai în secolul al XIII-lea a început să fie folosită scrierea numerelor în sistemul araboindian cu cifrele cunoscute: 0,1, 2, 3... 9, iar acesta este sistemul zecimal de numărare, a cărui întrebuintare s-a generalizat în secolul al XV-lea, folosindu-se de atunci pretutindeni în lume

.

Din 1970 până astăzi s-au folosit prin progresul tehnologiei noi moduri de notare a numerelor absolut diferite de cele pe care le stiam. Astfel, s-au folosit codurile barate pentru reprezentarea cifrelor. Motivele pentru care sunt folosite codurile barate (bar codes) este că alternantele liniilor negre cu cele albe, folosite de aceste coduri, sunt usor de citit de către sistemele de detectare, adică de către asa-numitele ''creioane luminoase" (light pens), ale calculatoarelor electronice. Astfel, citirea numerelor de pe diferitele produse se face foarte repede şi fără nici o greseală. Citirea cifrelor se face prin plimbarea deasupra codului barat a unui fascicul foarte delicat de lumină laser care se reflectă în mod diferit; într-un fel atunci când cade pe linia neagră şi altfel atunci când cade pe linia albă. Tocmai această succesiune a liniilor negre şi albe de grosime diferită este unică pentru fiecare cifra şi constituie ''identitatea" fiecărui număr.

Sistemele codului barat, folosite pentru reprezentarea numerelor de cod ale diferitelor

produse, sunt aproape 200 la număr. Din acestea, cele mai cunoscute şi cele mai larg

întrebuintate sunt U.P.C (Universal Product Code) care înseamnă codul universal al

produselor şi sistemul E.A.N-13 (European Article Numbering) care înseamnă ''Notarea

europeană a numerelor pentru lucruri (obiecte)". Aceste două sisteme de coduri prezintă

foarte putine diferente; al doilea cod (EAN-13) se spune că urmează să se folosească pentru înscrierea numărului de cod care va fi unic pentru fiecare om, iar acest număr se va găsi pe cartea de identitate electronică.

Multi îsi exprimă obiectiile la folosirea codului barat. Obiectiile sunt fundamental două:

prima e legată de faptul că, prin întrebuintarea acestui număr unitar de cod de înregistrare -care va înlocui orice act public (de ex. cartea obisnuită de identitate, permisul de conducere, pasaportul, carnetul CEC, carnetul de sănătate etc.) - va deveni posibilă datorită interconectării permise deja (prin legea votată de curând 2472/1997) a arhivelor

calculatoarelor electronice, urmărirea mai tuturor activitătilor fiecărui om, chiar şi în afara Greciei. A doua obiectie este folosirea numărului nefast, 666, despre care se spune că e cuprins în două elemente folosite în coduri, atât în sistemul U.P.C cât şi în E.A.N-13.

Scopul acestui mic studiu este de a verifica cât de adevărat este ceea ce se sustine, anume că în sistemele de cod mai sus-pomenite e cuprins numărul 666.

Sistemul de cod European Article Numbering (EAN-13)

Cum s-a spus şi mai înainte, în sistemul EAN-13 cât şi în sistemul foarte înrudit cu el, UPC, numerele sunt reprezentate sub formă de linii paralele verticale, negre şi albe de ''lătime" diferită. Reprezentarea numerelor în acest fel usurează mult, pentru că citirea lor într-un mod electronic, optic, este rapidă şi se face fără greseală.

Sistemul EAN-13 se numeste astfel pentru că numărul de cod al fiecărui lucru este alcătuit din 13 cifre. Prima cifră a unui asemenea număr se scrie separat ca un număr arab, la stânga codului barat, în timp ce celelalte 12 cifre ale numărului se scriu în două subcâmpuri (jumătăti), unul la stânga şi unul la dreapta cu caracterele codului barat. Primele sapte cifre indică tara de provenientă şi fabricantul obiectului (elementele 2-3 si, respectiv 4-7) în timp ce celelalte cinci cifre din cele sase rămase indică tipul produsului. Ultima cifră este cifra de control, cu care se verifică dacă calculatorul ''a citit" corect codul barat (vezi diagrama 1).

Cele două subcâmpuri (subgrupuri) ale celor 12 numere sunt despărtite prin ''caracterele

auxiliare" alb-negru care se găsesc unul la început, unul exact la mijloc şi unul la sfârsit; de aceste caractere ne vom ocupa mai târziu.

Structura codului barat EAN-13

Codul barat este alcătuit din linii paralele întunecate de grosime diferită, între care sunt

intercalate intervale luminoase (linii luminoase), care de asemenea au o grosime variată.

Diferitele cifre ale numerelor sistemului zecimal (0,1,2,...9) sunt reprezentate printr-o

succesiune diferită şi unică pentru fiecare cifră de intervale (linii) negre şi albe de lătime

diferită. Această succesiune a liniilor negre şi a intervalelor albe, din care e constituită fiecare din cele douăsprezece cifre ale codului EAN-13, are o anumită ''lătime" alcătuită din sapte unităti de lătime standardizate (''modules"). Fiecare asemenea unitate de lătime are, conform normelor sistemului EAN-13, o lătime de 0,33 milimetri, fiecare din cele 12 cifre fiind reprezentată cu linii negre şi albe de lătime variată, aflate într-o succesiune diferită; aceste linii au o lătime totală de 0,33 x 7 = 2,31 mm. Pentru reprezentarea concretă a fiecărei cifre se folosesc patru alternante de linii negre şi albe, fiecare linie având lătime diferită, dar cu o lătime totală de 0,33 x 7 = 2,31 mm (vezi diagramele 2 şi 3). Se poate face şi micsorarea şi mărirea întregii reprezentări. In primul caz însă nu e permis ca ''grosimea" modulului (module) să fie mai mică de 0,23 mm.

Pentru a face ca să fie cât mai bine întelese cele spuse mai sus, trebuie să privim diagrama nr.3.


DIAGRAMA 3

In această diagramă observăm următoarele:

Fiecare număr al codului barat se întinde pe o lătime de sapte ''unităti de lătime standardizate" (modules). Astfel, numărul 0 (zero) din seria A (setul A) este reprezentat în felul următor: trei ''unităti de lătime" albe, două ''unităti de lătime" negre, o ''unitate de lătime" albă şi una neagră - lătime totală ''sapte unităti de lătime". Această succesiune concretă negru-alb, de o anumită lătime, defineste cu cele patru alternante ale ei numărul 0. Succesiunea respectivă în aceeasi

serie (A), pentru numărul 2 este: două unităti de lătime albe, una neagră, două albe, două

negre.

In seria de mai jos a aceleiasi diagrame (3, setul C) observăm o reprezentare diferită a

acelorasi numere. Numărul 0 este reprezentat astfel:


Cu putină atentie constatăm că reprezentarea cifrei 0 în ultima serie (setul C), ca şi a lui 2 şi aoricărei alte cifre din sistemul zecimal este inversarea reprezentării aceluiasi număr din prima serie (setul A). Cu alte cuvinte, acolo unde cifra zero are o linie neagră în prima serie (setul A), aceeasi cifră are un interval (linie) alb în seria de jos (setul C); iar acolo unde are un interval (linie) alb în prima serie, are prin corespondentă o linie neagră în ultima serie.

(Codificare inversată, vezi setul A şi setul C.)

Lucrurile sunt însă mult mai complicate în sistemul de cod EAN-13. In aceeasi diagramă 3 vedem trei serii orizontale (seturile A, B şi C), cu o codificare diferită a cifrelor 0,1,2...9. Seriile A şi B (setul A şi setul B) se întrebuintează pentru codificarea cifrelor din subcâmpul stâng din codul barat, în timp ce setul C se foloseste pentru codificarea numerelor din subcâmpul drept al codului barat (vezi diagrama 3 şi 4a).

Prima serie (setul A) şi ultima serie (setul C) constituie codificările cifrelor, prin mecanismul pe care l-am explicat mai sus, acela al codificării aceluiasi număr în două serii (setul A, setul C), prin simpla inversare. Reprezentările cifrelor seriei de mijloc (setul B), folosite şi ele pentru reprezentarea numerelor în subcâmpul stâng al codului barat, constituie imaginile în oglindă (aici, cu alte cuvinte, se observă o inversare a întregului număr) ale reprezentărilor seriei C (setul C). In plus, observăm că reprezentarea cifrelor în setul B este imaginea

inversată, imaginea în oglindă (''răsturnată" şi ''negativă") a reprezentării cifrelor din setul A.

Asadar, de exemplu, numărul 6 este reprezentat: în setul A ca 6A, în setul B ca 6B,iar în setul

C ca 6C,

în timp ce numărul 0 este reprezentat: în setul A ca 0A, în setul B ca 0B, iar în setul C ca 0C.


Pentru toate grupele de codificare (setul A, setul B şi setul C) fiecare unitate luminoasă de lătime (modul) corespunde în limbajul calculatorului lui 0, în timp ce fiecare unitate

întunecată îi corespunde lui 1. In acest fel fiecare cifră a sistemului zecimal (0, 1,2... 9) este constituită dintr-o succesiune diferită de 0 şi 1 (sistemul binar). Asa cum se vede în diagrama 3 şi cum am explicat mai sus, numărul 0 în setul A, reprezentat prin codul barat ca 0001101, va corespunde în limbajul calculatorului succesiunii 0001101; numărul 4 din setul C este reprezentat prin codul barat ca 1011100, iar acelasi număr în sistemul binar corespunde succesiunii 1011100 s.a.m.d. (vezi diagrama 3).

Dacă observăm cu atentie diagrama 3, constatăm existenta unui al treilea element characteristic al codificării, care există în cele trei seturi de numere (setul A, setul B şi setul C). Acest element caracteristic este următorul: toate numerele din grupurile A şi B (setul A şi setul C) care se folosesc pentru codificarea numerelor în subcâmpul stâng al codului barat sunt impare, încep adică de la 0 şi se termină cu 1 (de exemplu, numărul 5 în setul A se scrie ca 0110001, iar în setul B se scrie ca 0111001), în timp ce toate numerele din subcâmpul drept al codului, care se iau din setul C, sunt pare, încep adică de la 1 şi se termină cu 0 (astfel numărul 5 în setul C se scrie ca 1001110). Acest fapt, existenta adică a numerelor impare, pentru calculator, în subcâmpul stâng şi a numerelor pare în subcâmpul drept este al treilea element caracteristic al codificării.

Caracteristicile codificării în sistemul EAN-13 sunt următoarele:

1. Fiecare număr este compus din 4 alternante, două negru şi două alb (de un număr diferit de ''unităti de lătime" pentru fiecare alternantă).

2. Se observă fenomenul de inversare (în codificarea fiecărei cifre), inversare care, atunci

când comparăm seturile A şi C, este o inversare simplă, în timp ce atunci când comparăm

seturile B şi C este o inversare a întregului număr, sau inversare în oglindă. Când comparăm însă seturile A şi B, observăm că inversarea este ''răsturnată" şi ''negativă".

3. Toate numerele din subcâmpul stâng sunt impare, în timp ce numerele din subcâmpul drept sunt pare.

"Caractere auxiliare" - Barele de sigurantă (guard bars)

In paragrafele de mai sus am încercat să explicăm modul de codificare în sistemul EAN-13 a celor douăsprezece numere variabile (sase în subcâmpul stâng şi sase în cel drept al codului barat). Dacă observăm însă diagrama 1, constatăm că, în afară de reprezentarea barată a celor 12 cifre variabile (care se schimbă de la obiect la obiect), există şi trei caractere ''auxiliare" invariabile, care se numesc ''bare de sigurantă" (guard bars). Aceste ''caractere" care se prelungesc în jos se află totdeauna în aceeasi pozitie: în marginea din stânga, în centru şi în marginea din dreapta a codului barat.

Codificarea liniară a acestor caractere (guard bars), este reprezentată astfel:

respectiv (diagrama 2), în timp ce în realitate este asa:

Ultimele caractere, dacă sunt scrise în formă binară, arată astfel: 0101, 01010 şi respectiv

1010.

Asertiunea cum că aceste caractere numite mai sus au o a doua codificare lineară şi forma

corespunzătoare binară provine din observatia că prima linie albă din partea stângă şi ultima din partea dreaptă se confundă cu marginea albă care, asa cum se vede din diagrama 2, este parte din întreaga reprezentare a codului barat şi care de aceea se numeste ''zonă linistită" (quiet zone).

Trebuie să notăm că, în conformitate cu normele codurilor barate UPC şi EAN-13, este

indispensabilă existenta unei margini albe (light margin) în stânga şi în dreapta întregului

reprezentat simbolic (care începe de la bara de sigurantă din stânga şi se sfârseste cu bara de sigurantă din dreapta). Marginea albă nu numai că este o parte integrantă a întregii

reprezentări a codului barat, dar are şi o anumită lătime care, în sistemul EAN-13, este cel

putin egală cu zece unităti de lătime (module). 0 dovadă în plus că trebuie să existe de ambele părti o margine albă satisfăcătoare este faptul că cei ce fabrică aceste coduri barate recomandă ca ele să nu fie imprimate pe marginile ambalajului diferitelor produse, iar o altă dovadă este şi recomandarea ca această margine albă să fie complet curată (vezi schitele 1-5).

Si mai importantă este observatia că numerele din subcâmpul stâng încep de la 0 şi se termină cu 1, în timp ce cele din subcâmpul drept încep de la 1 şi se termină cu 0. Concluzia pe care o tragem de aici este că fasciculul laser (scanner), fie miscându-se de la stânga spre dreapta, fie miscându-se invers, de la dreapta spre stânga, totdeauna începe să citească de la zero ! Dacă nu există o margine albă, computerul nu poate citi codul!

Aici trebuie să observăm cum codificarea (lineară) a caracterului auxiliar din dreapta (guard bar) este codificarea liniară inversată (simplă şi în oglindă !) a caracterului auxiliar din stânga.

In ceea ce priveste caracterul auxiliar din mijloc, acesta constituie o fuziune a caracterului

auxiliar stâng cu cel drept. Acest caracter, pentru că se află exact la mijlocul câmpului codului barat, n-ar trebui să fie posibil de reprezentat nici cu grafia stângă, nici cu cea dreaptă (inversarea celei stângi). Această reprezentare grafică a barei de sigurantă de la mijloc este rezultatul grafiei din stânga şi din dreapta a caracterelor auxiliare, astfel:

Cu această ultimă formă, ''bara de sigurantă" din mijloc este citită de scanner la fel în ambele sensuri, începând întotdeauna de la intervalul alb, 0 (atât de la stânga la dreapta, cât şi de la dreapta la stânga), asa cum se întâmplă exact şi cu citirea celorlalte numere din subcâmpurile codului barat.

După cele spuse mai sus, pe bună dreptate se întreabă fiecare dacă nu cumva aceste caractere auxiliare (guard bars), asa cum sunt reprezentate prin sistemul barat şi binar, corespund vreunui număr şi dacă da, care este acest număr. Cum s-a explicat mai sus, reprezentarea lineară este la stânga= 0101, la dreapta = 1010, în timp ce reprezentarea binară corespunzătoare este 0101 şi 1010. Poate observa oricine cu surprindere că acest ''caracter auxiliar":

1. arată patru alternante alb-negru (două alternante negru şi două alb);

2. scrierea caracterului auxiliar din dreapta este inversarea (simplă - ''module"

după ''module" - şi în oglindă, adică a întregului număr) scrierii caracterului

din stânga;

3. reprezentarea sa stângă este un număr impar 0101), în timp ce cea din

dreapta este un număr par (1010).

prezintă, cu alte cuvinte, toate caracteristicile codificării numerelor din

sistemul barat EAN-13 şi corespunde, prin urmare, unui anumit număr!

Dacă privim diagrama 3, vom constata că numărul care îndeplineste toate premisele

enumerate mai sus ale scrierii codului barat EAN-13 şi este singurul care completează cele 4 altemante alb-negru (si, prin urmare, îi stabileste pe deplin ''identitatea", fără a se confunda cu nici un alt număr) în 4 unităti de ''lătime" (modules) succesive este cifra 6 ! (vezi setul B şi setul C).

Această calitate unică a numărului 6 de a fi definit în întregime de patru intervale (modules)

continue, calitate pe care nici un alt număr din sistemul barat nu o are, face posibilă

identificarea şi recunoasterea lui; celelalte trei intervale (module), care în cazul concret al

numărului 6, asa cum este reprezentat în seturile B şi C, sunt albe şi nu creează o altă

alternantă (negru-alb) si, prin urmare, nu oferă nici o informatie în plus ! (Vezi diagrama 4a şi 5.) Asadar, computerul fie că citeste 0101, fie 0000101, în ambele cazuri întelege ''identitatea" numărului 6. Lucrul acesta este valabil pentru ambele moduri de lectură, de la stânga la dreapta şi invers.

In ceea ce priveste ''bara de sigurantă" din mijloc (''guard bar"), trebuie să adăugăm

următoarele: dacă se folosea numai un singur set de reprezentare (lineară) a cifrelor 0,1,2... 9, n-ar fi fost nevoie să existe şi o bară de sigurantă de mijloc. Când se folosesc însă două sau trei seturi de numere (ca în sistemul UPC sau EAN-13) atunci, pentru a nu se confunda numerele din mijloc din subcâmpul stâng şi din subcâmpul drept al codului, este indispensabilă existenta acestei bare. Fabricatii codurilor UPC şi EAN-13, având în vedere acest lucru, trebuie să dea un răspuns la întrebarea: de ce au optat pentru folosirea mai multor seturi de numere, de vreme ce şi cu un singur set de numere ar fi fost posibil să se dea aceleasi informatii pentru fiecare produs.

Chiar fabricantii trebuie să dea un răspuns la întrebarea de ce au ''rezervat" tocmai această

reprezentare barată pentru numărul 6, care este singurul număr definit în întregime de patru intervale de lătime (''modules") continue, şi nu pentru oricare alt număr, dat fiind faptul că nu există o structură logică matematică în reprezentarea barată a cifrelor de la 0 la 9. Poate pentru a se asigura prezenta celor trei de 6, dintr-un motiv cunoscut numai de ei! După cele spuse până acum, dincolo de asemănarea vizuală, rezultă de la sine concluzia că barele de sigurantă (guard bars), la începutul, la sfârsitul şi la mijlocul codului barat în sistemul EAN-13 (si UPC), sunt trei de 6, care se găsesc într-o legătură de nedesfăcut cu numerele variabile ale codului, cu atât mai mult cu cât bara de sigurantă din mijloc (numărul 6), nu este indispensabilă, dacă se folosea numai un singur set de numere !

In sfârsit, fabricantii codurilor barate U.P.C şi E.A.N-13 sunt întrebati: de vreme ce

reprezentarea barelor de sigurantă (guard bars) creează probleme de constiintă crestinilor de pe tot globul, de ce nu înlocuiesc simbolismul barat al acestor bare de sigurantă ? Un prilej pentru a se produce înlocuirea este cel de acum când, datorită anului 2000, devine necesară schimbarea afisării datei pe computere.

Asadar, de ce se va folosi pentru oameni EAN-13, care înseamnă marcarea numerică în sistem european a obiectelor ? Acesta este respectul lor fată de persoana umană ? Aici se descoperă diferenta abisală între antropologia crestin-ortodoxă, care vede omul ''încununat în slavă şi în cinste" şi ''cu putin mai mic decât îngerii", şi antropologia dictatorilor lumii care urmează să vină, pentru care omul, cel asemenea lui Dumnezeu, este un ''goim" (un animal), prin urmare putând fi ''marcat" cu semne de nesters pe mâna lui dreaptă sau pe frunte, pentru a fi recunoscut de ''stăpânii săi".

Sfântul Sinod al Bisericii noastre, prin circulara sa extrem de importantă, cu nr. 2626/7 aprilie 1997, cu toată responsabilitatea ne-a făcut cunoscut că: ''(...) progresul civilizatiei în domeniul aplicatiilor electronice a fost legat asa cum nu trebuia de numărul 666, care se foloseste ca număr principal de cod în această tehnologie..." Fireste că aceia care au încredere în maica noastră Biserica n-au nevoie de dovezi în plus.

Societătile (din străinătate) care fabrică aceste coduri, fiind puse înaintea protestului la scară mondială al constiintelor, protest care a apărut în presă, s-au justificat că nu pot schimba numărul 666, pentru că: 1. reprezentarea sa barată slujeste tehnologia asa cum nu o poate face nici un alt număr şi 2. pentru că o eventuală schimbare a programului ar cere cheltuieli de ordinul bilioanelor de dolari.

Reprezentantii guvernului şi ministrii, în aparitiile lor la televiziune, exprimându-si pozitia fată de acest subiect, s-au justificat prin aceea că nevoile tehnologiei impun folosirea acestui număr pe plan mondial şi că tara noastră nu poate fi exceptată din acest sistem.

In legătură cu acelasi subiect, ziaristi distinsi şi obiectivi au făcut studii pe care le-au publicat în ziare. Prin aceste studii confirmă existenta celor trei de 6 în reprezentarea barată (bar codes) a sistemelor UPC şi EAN-13.

In plus, zeci de deputati greci au informat în mod obiectiv publicul şi au depus în Cameră

studii importante, apartinând unor reputati oameni de stiintă în domeniul electronicii, care

explică cum anume e cuprins acest număr în respectivele sisteme de codificare.

După această recunoastere publică la nivel mondial, n-ar mai fi nevoie să mai adăugăm nimic. Singurul lucru unde am socotit că trebuie să mai contribuim cu ceva este următorul: să arătăm fiecăruia dispus să învete cum poate fi decodificat acest număr mascat, ascuns în mod intentionat pentru a fi înăbusite reactiile constiintei credinciosilor şi pentru a fi evitate urmările economice pe care le-ar suporta societătile din cauza boicotării produselor lor de către popoarele crestine, lucru care ar însemna pentru ele pierderi de bilioane de dolari.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu