Se afișează postările cu eticheta apusul libertatii. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta apusul libertatii. Afișați toate postările

joi, 14 ianuarie 2010

Apusul Libertatii (1)




Despre vremuri de acum s-a prezis de mult, de sfintii parinti. Mai jos sunt relatate cateva fragmente din carte “La apusul libertatii!”, de Ieromonahul Hristodul Aghioritul. Carte in care se vorbeste despre Culisele Uniunii Europene, Fata ascunsa a Acordului Schenghen, “Fiara” Uniunii Europene, Pecetea cu Codul de Bare. Aceasta Carte o puteti achizitiona de la Libraria Sophia: http://www.librariasophia.ro/carti-La-apusul-libertatii-Hristodul-Aghioritul-ierom.-so-1573.html

Introducere

Pentru că de-a lungul vremii, atunci când unii încercau să apere drepturile patriei noastre,

imediat altii, care se autonumeau ''progresisti", îi încadrau în categoria nationalistilor, a

obscurantistilor, a retrograzilor, a oamenilor care doresc să reînvie Evul Mediu, prin această

cărticică îi informăm pe asa-numitii progresisti în legătură cu toate pozitiile noastre şi le

demonstrăm că, la urmă, ei sunt cei care nu iubesc nici adevărata fraternitate a popoarelor,

nici libertatea şi nici progresul patriei noastre.

Deoarece am două calităti, ca şi majoritatea coplesitoare a poporului nostru, o să-mi permiteti

să vorbesc: a)ca cetătean de drept al Greciei (care, în conformitate cu art. 4, par. 1, 2 şi 3 din

Constitutie, ''e egal în fata legii", ''are drepturi egale şi obligatii" şi ''a dobândit toate calitătile

prevăzute de lege", şi care în conformitate cu art. 5, par. 1 ''are dreptul de a-si dezvolta liber

personalitatea şi de a participa la viata socială, economică şi politică a tării... ") şi b) ca crestin

ortodox care a fost însărcinat cu calitatea de duhovnic, competentă pe care mi-a încredintat-o

Sfânta noastră Biserică cu îngăduinta, prin rânduiala şi prin harul lui Dumnezeu.

Dorim Uniunea Europeană

Grecia este singura ţară care în trecut a avut de îndurat cele mai cumplite suferinte de la Apus şi care a suferit mari dezastre, urmarea cărora e faptul că astăzi am rămas cu sute de ani în urmă. (Nu mă voi referi pe larg la istorie, nu mă voi opri nici la cruciade, nici la contra-actiunile

Sfintei Aliante din timpul revolutiei de la 1821, nici la rolul pe care l-au jucat fortele europene în timpul campaniei din Asia Mică şi în tragedia care i-a urmat în jurul anului 1922, nici la atitudinea ostilă şi ipocrită a statelor din vestul Europei în timpul celui de-al doilea război mondial, în 1940, nici la atâtea şi atâtea alte evenimente, mai recente sau mai vechi, pentru că le sunt tuturor cunoscute.) Dar dacă cineva doreste să pună capăt umilintelor şi distrugerilor, nu poate fi, logic, altcineva decât noi, grecii. Asadar, noi ţoti doream şi visam o aliantă, o prietenie, în câteva cuvinte o Europă unită, în spiritul solidaritătii între state, din care să lipsească cu desăvârsire atitudinile divergente şi urmărirea unilaterală a intereselor nationale.

Incă un motiv important care ne-a făcut să considerăm imperioasă nevoia de a fi creată o

Europă unită este şi faptul că mica noastră ţară este singura printre celelalte tări europene,

care are ceva specific: împotriva ei uneltesc direct sau ''subteran" toate tările cu care se

învecinează. (Este oare întâmplător ? Nu vom examina aici această chestiune.) Oricum,

amenintarea unui război catastrofal ne atârnă deasupra capului. Este aşadar logic ca, chiar

dacă toate câte le-am pomenit mai înainte n-ar proveni dintr-o judecată artificială, creată ca să ne oblige să recurgem la Apus, totusi, noi singuri simtim de la sine nevoia să sprijinim micile noastre forte pe ajutorul unei supraputeri cum este aceea care se creează astăzi, cea a Europei unite. Prin urmare, ca să vorbim limpede, spunem că: noi dorim şi urmărim, asa cum n-o doreste nici un alt popor european, să ne integrăm în această Europă unită. Să înceteze aşadar aceia care nutresc sentimente antigrecesti să ne mai acuze că nu dorim binele şi că nu urmărim interesul patriei noastre, bine care decurge, asa cum sustin ei în cazul de fată, din unirea noastră cu Europa, pentru că noi dorim şi o declarăm deschis, unirea aceasta, asa cum n-o doreste nici un alt popor, şi avem şi imbolduri curate care ne împing, ca unii ce sunt neputinciosi, să cerem ajutorul celor puternici. Dimpotrivă, germanul, de exemplu, nu are în jurul lui nici dusmani care să-l ameninte şi nici altii n-au vrut să-l distrugă. De aceea, e firesc ca motivele care îl împing spre uniune să fie absolut diferite de ale noastre. El o doreste numai şi numai pentru că piata lui este suprasaturată şi caută să si-o extindă; de aceea a şi inventat, împreună cu altii, crearea Pietei Comune, îngrijindu-se vizibil dinainte ca întreaga legislatie să fie în favoarea lui, pentru că altfel o asemenea uniune n-ar fi avut nici un sens pentru el. De aceea şi promovează punctual de vedere conform căruia va trebui ca, în luarea de decizii, să existe un raport diferit al voturilor fiecărui stat membru, proportional cu populatia lui, lucru care, natural, avantajează statele mari şi nu pe cele mici.

Dorim noi, crestinii ortodocsi, o uniune a popoarelor Europei ?

Domnul nostru Iisus Hristos este singurul care are şi care ne învată dragostea desăvârsită şi dezinteresată. El, ca Părinte ceresc, a dorit şi doreste să vadă că ţoti copiii Lui se iubesc şi că sunt uniti în spiritul Dragostei şi al Adevărului. El însusi, la prima Sa venire, de-a lungul întregii vieti pământesti, S-a străduit să ne unească pe toti. Totusi, nevoind să încalce liberal arbitru al omului, pentru că noi n-am vrut să ne lepădăm de patimile noastre, n-a reusit în

încercarea Lui şi cu durere ne-a spus: ''De câte ori am voit să adun pe fiii tăi, după cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar nu ati voit" (Matei 23, 37); şi în rugăciunea Sa arhierească Se roagă fierbinte pentru această dorintă a Sa: ''Dar nu numai pentru acestia Mă rog, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor, ca ţoti să fie una... ca ei să fie desăvârsiti întru unime" (Ioan 17, 20-21, 23).

Apostolii au luat ca o încredintare dorinta Domnului nostru şi au îndemnat pe fiecare să-si lase patimile şi dorintele interesate şi să ajungă ţoti la această unire şi înfrătire a popoarelor “unde nu mai este elin şi iudeu (german sau italian)... barbar sau scit, rob sau om liber" (Coloseni 3, 11). In altă parte, iarăsi, Apostolul Pavel mărturiseste că doreste ca ţoti să ajungem la această înfrătire ''unde nu mai este iudeu, nici elin, nu mai este nici rob, nici om liber, nici bărbat, nici femeie, pentru că voi ţoti una sunteti în Iisus Hristos" (Galateni 3, 28). Iar Sfânta noastră Biserică de secole se roagă neîncetat pentru pacea întregii lumi şi pentru unirea tuturor. Asadar, scopul Sfintei noastre Biserici este acesta: să alunge patimile din oameni si, ca urmare, şi din popoare, să-i înfrătească şi să-i unească cu Tatăl nostru care este acelasi, dar în spiritul libertătii. Prin urmare, o asemenea miscare de înfrătire a popoarelor şi o asemenea încercare de unire şi de pace n-a fost cu putintă să nu fi fost îmbrătisată şi de Biserica noastră. Asadar, ca crestini, dorim şi vrem unirea popoarelor şi dorim să nu mai fie evreu, sau grec, sau german, sau italian, sau olandez; ba mai mult decât atât, suntem cei dintâi care o voiam şi o căutam şi care ne rugăm pentru împlinirea ei.

Două cuvinte despre istoria Uniunii Europene

Anumite cercuri necunoscute şi obscure, având drept instrumente pe cancelarul german

Konrad Adenauer şi pe ministrul de externe al Frantei Robert Schumann, au lansat ideea

construirii unei Comunităti Europene a cărbunelui şi a otelului. Pentru această idee au

contrasemnat în aprilie 1951: Franta, Germania de Vest, Italia şi tările Beneluxului. La 25

martie 1957 aceste tări au purces şi au contrasemnat Conventia de la Roma, creând astfel CEE (Comunitatea Economică Europeană), care avea deja organe şi mecanisme legiferate pentru luarea deciziilor. Această CEE s-a extins treptat, cuprinzând în total 15 tări. In februarie 1992, în orasul Maastricht din Olanda, cele 12 tări de pe atunci au semnat şi au intrat deja în procesul de transformare a CEE în Uniunea Europeană (UE) prin celebra Conventie de la Maastricht. Prin validarea ei s-a modificat radical conventia initială de constituire semnată la Roma în 1957, comunitatea economică a intrat într-un proces de unificare militară, politică şi monetară şi deja s- a creat UE. Din acest moment au început să apară tot mai mult nori negri la orizontul Europei şi a devenit vizibil caracterul antidemocratic prin care se încearcă constituirea acestei uniuni.

Apusul Libertatii (2)

Necesitatea creării unui sistem European

0 constatare comună este aceea că cercurile care promovează ideea unificării europene purced treptat la materializarea ei, dezvăluind popoarelor încet-încet, putin câte putin, forma pe care vor s-o dea Europei Unite. Astfel, arată limpede că nu vor ca popoarele să înteleagă de la început ce li se pregăteste la sfârsit.

Ne e imposibil să descriem în această carte, cu toate amănuntele, tot ce cuprind aceste

acorduri şi conventii; ne vom exprima însă obiectiile şi vom spune care e părerea noastră.

aşadar le spunem acestor cercuri:

1. Intrucât sustineti că ati creat UE exclusiv pentru bunăstarea şi pacea popoarelor, atunci de ce n-ati creat şi un cadru legal, o Constitutie europeană, care să consfintească toate drepturile omului şi ale cetăteanului ca şi prevederile fundamentale ale constitutiilor nationale privind consfintirea libertătii fiecărui cetătean în parte? De ce n-ati creat un program de convergentă cu măsuri concrete unde să se vadă limpede întregul plan al evolutiei noastre în cadrul UE şi care va fi forma ei finală? Oare n-ar fi trebuit să supuneti acest plan atentiei guvernelor nationale, şi ele, la rândul lor, să-l supună judecătii şi controlului popoarelor lor ? Popoarele n-ar fi trebuit ca prin referendum (drept care în patria noastră decurge din art. 44 al Constitutiei, art. care prevede anuntarea unui referendum ''pentru proiectele de lege votate, care reglementează o problemă socială foarte importantă") să aprobe sau să respingă acest plan sau să ceară modificarea lui, asa cum ar dori, de vreme ce pentru ele spun eti că realizati această uniune ?

2. Nu numai că nu ne-ati spus ce plănuiti, dar sistematic ne-ati ascuns şi costul acestei

convergente. Nu ne-ati informat ce sacrificii trebuie să suferim, nu ne-ati spus, cu alte cuvinte, că trebuie să ne transformăm din cetăteni liberi în supusi si, mai mult chiar decât atât, supusi controlati electronic. Nici măcar nu ne-ati întrebat dacă suntem dispusi la aceste sacrificii sau dacă ne stă în putintă să le facem. Pur şi simplu, fără să întrebati pe nimeni, ati considerat că e bine să ne aruncati în mare şi câti se îneacă, să se înece, câti înoată, să înoate, şi dacă sunt norocosi şi scapă de rechini... au scăpat.

Puteti să ne spuneti cum ati acceptat să semnati în alb aderarea la o Uniune Europeană a cărei formă finală rămâne încă necunoscută, o UE care n-are Constitutie şi legi cunoscute de la început ? Cum ati acceptat să intrăm într-o Europă unde toate se uneltesc în întuneric şi cum ati acceptat şi ati semnat fără conditii pentru o uniune pe care au făcut-o ''cu sens unic", o uniune în care conventiile şi legile se fabrică ''din mers", ascunzând scopul îndepărtat pe care îl urmăresc, care nu sunt altceva decât enigme pe care înalta autoritate de la Bruxelles le interpretează de fiecare dată asa cum îi convine; conventii şi legi care se schimbă, care sunt reconsiderate de la o zi la alta şi care arată mereu o altă fată a Europei, diferită de cea de la început ? Chemăm ca martor al spuselor noastre pe respectabilul nostru ministru al justitiei, domnul Evanghelos Ianopoulos, care în a VI-a sedintă a Camerei din 31 iulie 1992 (în care sa discutat validarea Convetiei de la Maastricht) printre altele a spus şi următoa rele despre toate conventiile de tip Maastricht, Schengen s. a. m. d., mărturisind necunoscutul parcursului şi al scopului acestora: ''Putem sti care e începutul acestor conventii internationale, dar nimeni nu stie care e parcursul, care e sfârsitul şi care e scopul lor" (din procesele verbale ale Camerei).

3. Cea mai mare crimă comisă în acest moment este însă desfiintarea art. 1, § 2 şi 3 din

Constitutia Greciei, fiindcă aceste paragrafe prevăd ''că fundamentul unui stat este

suveranitatea poporului. Toate puterile izvorăsc din popor şi există numai pentru el şi pentru natiune"; si, ca să ne facem întelesi, vom explica despre ce e vorba în putine cuvinte: până acum Constitutia noastră recunostea ca unic suveran şi ca unică putere poporul; poporul era stăpân: alegea 300 de reprezentanti şi îi plasa în Cameră ca functionari ai săi, ca să-I reprezinte părerile şi ca să împlinească opera pe care i-o încredinta el însusi s-o ducă la îndeplinire, de unde şi denumirea de ''ministri" ( cei de sub lucrare ). Constitutia noastră afirmă limpede că toate puterile izvorăsc din popor şi există numai pentru el (pentru a-l sluji); de aceea şi vedem că, dacă un guvern nu exprima vointa poporului, acesta protesta, ceea ce avea ca rezultat faptul că guvernul se conforma indicatiilor lui. Astăzi însă, unii din cei care ne repre zintă, fără măcar să întrebe poporul, care le este stăpân şi care nu le dă dreptul să facă fără nici un control tot ce doresc, au schimbat stăpânul, diminuând rolul poporului şi transformându-l din stăpân în supus al unei autorităti supreme, necontrolate şi cu totul străine de popor; ei s-au angajat să nu mai asculte de acum înainte ce doreste poporul grec, ci ce le spune puterea de la Bruxelles, care stabileste şi face de acum înainte regulile vietii poporului, atât la nivel national, cât şi la nivelul vietii personale. De aceea, oricât veti protesta dumneavoastră şi oricât veti manifesta pentru o revendicare dreaptă, auziti şi veti auzi de acum înainte, de pe o bază sigură, de la politicienii nostri aceasta: ''E recomandare comunitară şi suntem obligati să ne supunem; de aceea nu putem face altfel".

Puteti, fratilor, să vă închipuiti ce urmări nefaste va avea această schimbare ? ''Pe drumuri să cădeti şi sufletul să vi-l dati" şi pe nemti tot n-o să-i intereseze şi o să vă silească să le aplicati recomandarea ! As vrea să-l chem aici ca avocat pe ministrul nostru Gherasimos Arsenis care la 27 iulie 1992, în cea de a doua sesiune a Camerei printre alte cuvinte de mare importantă a spus şi ceea ce urmează: ''Conventia de la Maastricht este o chestiune serioasă; în putine cuvinte, conventia de la Maastricht redistribuie puterile sau, ca să fiu mai exact, le transferă de la organele prevăzute chiar de Constitutie organelor centrale ale Europei. 0 asemenea chestiune atât de serioasă ar fi trebuit discutată în Cameră, lăsîndu-ne un răgaz de timp şi după ce va fi fost consultat în totalitate poporul elen. Conventia de la Maastricht este un compromis istoric; este un compromis istoric al marilor puteri care avansează cu pasi mici şi evazivi. Nu veti vedea în textul Conventiei de la Maastricht adevărata viziune a europenilor. Nu veti vedea în această Conventie ecoul gândirii subtile şi profunde a unui Goethe, nu veti vedea în Conventie armonia unui Beethoven. Veti simti însă foarte puternic mâna grea a unui bancher german".

Aceste lucruri le-a spus atunci ministrul nostru şi a fost aplaudat cu mult entuziasm de

întregul PA.SO.K. A doua zi, domnul deputat Dimitris Kostopoulos, a completat: ''Referentul PA.SO.K-ului, ieri si, în general, însusi presedintele său azi au vorbit despre Goethe şi Beethoven, spunând că nu se află în Conventie, unde există însă mâna grea a unui bancher german; noi vom spune doar atât: piciorul sau cizma grea a capitalului financiar al Germaniei".

Ii întrebăm aşadar direct pe ţoti guvernantii nostri şi pe ţoti cei responsabili: a) De ce nu ne-ati informat ? De ce atunci când ati fost desemnati la alegeri nu ne-ati spus absolut nimic, încât să fiti împuterniciti de popor să actionati în consecintă ? Nu stiti, domnilor că afacerea în discutie (a transferului de putere) depăseste hotarele jurisdictiei Camerei ? Este oare posibil, fiindcă tot invocati democratia, să hotărâti în lipsa poporului grec şi să cedati drepturile suverane ale tării noastre celor de la Bruxelles sau de altundeva ? Ii întrebăm: democratie avem oare sau o abominabilă dictatură ? Astăzi se întâmplă lucruri monstruoase: în timp ce îi arătăm cu degetul pe cei ce timp de 7 ani au încălcat Constitutia şi în timp ce sărbătorim căderea regimului lor şi restaurarea democratiei şi repunerea în vigoare a Constitutiei, astăzi, când unii ne desfiintează Constitutia după un plan amănuntit gândit si, mai mult decât atât, prin transferarea puterilor în afara Greciei (lucru pe care nu l-a făcut r egimul anterior) la voi domneste o tăcere de peste.

Dacă oamenii nostri politici, dacă ocârmuitorii nostri duhovnicesti şi poporul ca un singur

trup nu înteleg acum imediat ce dorim să spunem, atunci peste putin timp vom simti tot mai puternic gheata germanilor, dacă bineînteles n-am început deja s-o şi simtim, asa cum spuneau reprezentantii nostri parlamentari: ''Si aici intrăm deja în acordul Maastricht. Dacă vreti să stiti, eu intru cu inima grea, nu pentru că sunt mai exagerat de patriot decât dumneavoastră, ci pentru că stiu că intrăm desculti în mărăcini; şi nu pentru că vom deveni o Europă germană, sau o Europă a Germaniei, ci pentru că suntem deja" (Evanghelos Iannopoulos, sesiunea a VI-a din 31 iulie 1992).

In mod sigur, încă de pe acum au grijă să nu existe pentru popoare nici un fel de posibilităti de a reactiona. Atunci când popoarele îsi vor da seama că cineva le-a luat dreptul uman elementar la libertate şi la posibilitatea de expresie şi că deja sunt nevoite să urmeze recomandările comunitare obligatorii, vor ajunge la revoltă populară şi vor protesta. Cercurile UE stiau, atunci când au hotărât să purceadă la luarea acestor măsuri antidemocratice, că optiunile lor, după ce la un moment dat vor fi recunoscute de popoare, vor duce pe bună dreptate la reactii violente. Astfel au inventat acest celebru acord de la Schengen pentru a-I putea, justificând că apără interesul european, public şi national sau interesul sigurantei publice, învinovăti pe ţoti cei care îsi vor revendica drepturile omului; va deveni atunci illegal să mai pretindă cineva aceste drepturi, de vreme ce, bineînteles, ele n-au mai fost consfintite.

Prin urmare, oricine le va revendica va fi considerat vinovat şi va fi pus sub urmărire. Lucrurile acestea vi le spunem acum, pentru că mai târziu ni se va interzice să mai vorbim public despre ele, de vreme ce vor deveni o piedică în calea planurilor lor. Deja astăzi, când vorbim, în Europa încep să fie montate uriaşe reţele electronice dotate cu camere speciale, care vor urmări pe străzi ţoti cetătenii, aplicându-se astfel o supraveghere a tot şi a toate, cu pretextul, natural, al combaterii criminalitătii. Intrebati din curiozitate pentru ce motiv se cumpără sisteme de localizare mondială prin satelit (G.P.S. - Global Positionings Systems). Pentru că ei intentionează, stiind că va veni un timp în care veti întelege că ati fost înselati şi în care veti

dori să reactionati, să devină realitate instalarea unei supravegheri totale, pentru a putea

exercita un control electronic mondial.

Unii m-au întrebat: ''Asa cum stau lucrurile, să iesim sau să rămânem în UE ?". Atunci mi-am amintit ce au întrebat-o odată pe cămilă:

- Vrei la deal sau la vale ?

Iar cămila le-a răspuns:

- Măi, oameni, ses nu mai e deloc ?

Si noi, la rândul nostru, la fel întrebăm :

- A dispărut calea ''regală", calea de mijloc şi democratică ? De ce să ne găsim în fata unei dileme ? Să nu intrăm în UE deloc sau să intrăm desculti în mărăcini ? E atât de greu să fim încăltati cu o pereche de papuci ? Sau intentionat nu ne lasă, pentru că urmăresc un scop al lor? De ce au grijă să facă ca evolutia noastră spre unitate să fie un drum cu sens unic ? De ce ne pun în fata dilemei: ''Fie înăuntru murind, fie afară dându-ne sufletul ? De ce nu ne vorînăuntru vii ? Aici nu suntem noi de acord.

Apusul Libertatii (3)

Dreptul comunitar prevalează şi e superior oricărei legi nationale, ca şi Constitutiei

Fratilor, vă rugăm mult, dacă vă iubiti tara, fiti foarte atenti, pentru că în acest moment ea

trece prin cea mai critică perioadă a istoriei ei, iar noi vom da socoteală pentru că ori facem tot ce ne stă în putintă să rămână liberă, ori, stând nepăsători, o vom ajuta să dispară si, în mod firesc, împreună cu ea şi noi.

Observăm că poporul grec, dar şi câtiva capi ai Bisericii noastre nu cunosc această temă atât de gravă, că oamenii nostri politici sunt neputinciosi să urmeze o politică diferită de ceea a Bruxelles-ului şi să traseze o politică în stare să facă viata usoară poporul nostru. Lucrul acesta s-a întâmplat pentru că au cedat puterea străinilor, lăsându-i să ne guverneze, după ce au fost de acord şi au semnat că doresc să se aplice dreptul comunitar şi în Grecia noastră. Stiti ce înseamnă aceasta ? Inseamnă că dreptul comunitar se subordonează dreptului international şi astfel, în acord cu conventia de la Roma (care e actul de constituire al CEE),

se stabileste că e un drept superior şi că prevalează asupra oricărei legi comune nationale şi asupra Constitutiei însăsi! (Detalii despre această gravă temă juridică se pot citi la capitolul: ''Acordul Schengen - regimul juridic în tara noastră, cum este astăzi.) Acelasi lucru l-a gândit şi sectiunea a patra a Consiliului tării, la 28 ianuarie 1997:

''La acest lucru s-a gândit ieri sectiunea a patra a Consiliului tării, considerând că după

intrarea în vigoare a acordului de la Maastricht nu mai poate fi impusă măsura interzicerii

iesirii din ţară nici pentru impozitele neplătite, nici pentru motive de interes public ! (...) în argumentatia hotărârii se mentionează faptul că acordul de la Maastricht are o putere

supraconstitutională şi că, prin urmare, face inacceptabile prevederile legislative controversate care, în plus, contravin art. 5 al Conventiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi art. 1 al Protocolului aditional de la Paris" (Presa liberă, 29 ianuarie 1997). Intelegem noi oare şi presimtim ce importantă are şi care sunt prelungirile acestui fapt ? Puteti voi toti, care mai guvernati încă această tară, să întelegeti cu mintea limpede ţoti parametrii şi toate urmările

care, posibil, vor decurge din reglementările legislative ale legislatorilor europeni, care nouă ne sunt complet necunoscuti, dat fiind că n-am avut grijă să fi consfinti t mai înainte acele drepturi pe care pentru nimic în lume nu vrem să le pierdem ? Demn de atentie este şi fragmentul de mai jos, apartinând discursului rostit de ministrul nostru, dl. Miltiadis

Papaioannou, în a VI-a sedintă din 31 iulie 1992: ''Această Conventie, cu care astăzi ţoti

suntem de acord, slăbeste parlamentele nationale şi întăreste Comisia Europeană şi Consiliul de Ministri. Tendinta este, în opozitie cu ceea ce scrie în ea, de a se întări numai organelle formate din membri putini... Opera legislativă a Comunitătii n-o cunoastem nici noi, deputatii, n-o cunosc nici judecătorii, n-o cunosc nici avocatii. şi totusi trebuie s-o aplicăm" ! (din procesele verbale ale Camerei). Cum ati semnat asa ceva în alb ? Cine v-a împuternicit să semnati în numele nostru cum că suntem obligati să ne conformăm la toate actele legiferate de acum înainte de străini? Ati arătat o încredere atât de oarbă ? A fost cu putintă ca mână de grec să semneze constient că ceea ce se legiferează la Bruxelles e mai presus de Con stitutia noastră şi să desfiinteze articolul respectiv, dând de acum înainte Constitutiei noastre - cu sânge votată - un caracter istoric?

Asadar, întelegem ţoti foarte bine că e doar o chestiune de timp să ajungă la mila celor care detin puterea toate aspectele şi ţoti parametrii vietii noastre până acum consfintite de

Constitutia Greciei. Pur şi simplu trebuie să asteptăm să se legifereze ceva la Bruxelles pentru a vedea cum propria noastră lege cedează şi cum vom fi de acum înainte împovărati de toate urmările aceastei cedări.

Dacă as încerca să enumăr aici unul câte unul toate aspectele, toate prelungirile şi urmările pe care le vom suporta ca natiune, ca cetăteni greci, ca Biserică şi ca crestini ortodocsi, ''cred că lumea toată n-ar putea cuprinde toate cărtile care ar trebui scrise". Mă voi multumi, asadar, la acestea, lăsându-i pe cinstitii nostri ierarhi să aibă în vedere ţoti parametrii şi să cântărească urmările care vor rezulta din deprecierea dreptului nostru national şi a Constitutiei, în drept secundar şi din legiferarea dreptului comunitar, ca drept primar. Dacă chestiunea nu e luată acum în seamă, nu peste mult timp va fi deja foarte târziu, pentru că, asa cum am spus-o, vor avea grijă să nu mai existe nici o posibilitate pentru popoare de a reactiona. Oamenii nostrii politici trebuie, chiar şi acum, să fie constienti de gravitatea chestiunii şi să-si assume răspunderile în fata poporului pe care se presupune că-l mai reprezintă. Dar şi fiecare cetătean grec are datoria de a-si manifesta dezacordul, de a protesta şi de a-i informa pe reprezentantii şi pe conducătorii săi în legătură cu acesta.

Apusul Libertatii (4)

Cum ni se impune să fie UE

Până acum am demonstrat că noi considerăm că se impune unirea noastră cu Europa şi că odorim fierbinte din toate punctele de vedere (politic, economic s.a.m.d.). Nu suntem totusi de acord în nici un chip cu modul antidemocratic în care ea ni se impune şi e pusă treptat la cale de anumite cercuri obscure. Nu suntem de acord cu faptul că ''se clădeste" pe ignoranta atât a popoarelor, cât şi a deputatilor şi a factorilor guvernamentali, asa cum ei însisi o mărturisesc deschis, iar acest lucru devine demn de atentie şi provoacă mirare. De aceea, adăugăm aici câteva fragmente din procesele verbale ale Camerei, pentru a avea drept martori celor spuse chiar pe cei ce votează legile în contul nostru si, în general, pe ţoti aceia care ne reprezintă.

1. A treia sedintă, din 28 iulie 1992: ''Modelul unificării politice este necunoscut. De

asemenea, nu stim când va fi şi cum va fi, şi dacă va fi federatie sau comunitate de state.

Pentru că în Conventie doar ni se sugerează că scopul ei ar fi unificarea politică, fără nici o referire specială la politicile care vor duce la realizarea ei si, bineînteles, fără nici un calendar de aplicare a unor măsuri sau a unor politici". (Din discursul deputatului Ioanis Skoularikis)

2. A treia sedintă din 28 iulie 1992, fragment din procesele verbale ale Camerei, din discursul deputatului Elefterios Varivakis: ''Ne aflăm în fata unor Ťcompromisuri încrucisateť, care se vor modifica simultan şi în măsura în care se vor modifica şi datele încrucisate. Iar acest lucru se vede de-a lungul, de-a latul şi în profunzimea Conventiei (Maastricht). Contradictii, ezitări, incertitudini şi imperfectiuni la toate capitolele arată că există o putere nesigură care trebuie să se instaleze şi care are nevoie de confirmare. In timp ce Ťfluiditateať care marchează această Conventie în sine mărturiseste că ne aflăm exact la începutul unei lupte... Care este în această clipă caracterul unificării Europei ? Unde merge Europa ? Unde se găseste Europa şi cum poate prevedea cineva că va merge? Este cert faptul că ceea ce a reiesit ca text nu exprimă o federalizare sau o confederalizare... "

3. A sasea sedintă din 31 iulie 1992, un fragment din procesele verbale ale Camerei, din

discursul domnului Evanghelos Iannopoulos: ''Din păcate, nici timpul şi nici mijloacele nu neau permis să informăm, asa cum eram datori s-o facem, poporul grec. şi să nu considere cineva că exagerez atunci când spun că multi din noi nu numai că nici n-au analizat în întregime continutul Conventiei, dar nici n-au îmbrătisat cu convingere anumite lucruri, şi acestea ar fi trebuit să fie un motiv care să ne facă să transmitem şi în afară continutul Conventiei. Inainte de toate, tineretului, fiindcă el va fi acela care va ridica greutatea câtorva epoci, pentru că stim de unde încep aceste conventii internationale stabilite, dar nimeni nu stie ce parcurs şi ce sfârsit au".

După cele spuse de respectabilul nostru ministru, domnul Evanghelos Iannopoulos, că de fapt nu stim încotro ne duc şi care va fi sfârsitul pe care l-au ales pentru noi, întrebăm pe fiecare asa-numit ''progresist": cum veti întâmpina cazul în care cineva pe care l-ati împutemicit să vă reprezinte a semnat în contul dumneavoastră în josul unei coli de referintă albe, având ceva scris numai la început, coală care, mai ales, va fi completată mai târziu adăugându-i cineva tot ceea ce-i place ? Noi nu cerem nimic absurd. Cerem să stim unde merge Europa, Grecia noastră si, prin urmare, şi noi. De ce vor să ne îmbarce obligatoriu într-un automobil condos de un sofer necunoscut şi să nu ne intereseze încotro ne duce ? Ca să stim aşadar unde mergem şi să acceptăm în final să mergem, vom spune cele ce urmează despre UE:

1. Trebuie să fie o uniune de state autonome şi confederate. De la început însă, trebuie să se stabilească într-o cartă-statut şi într-o Constitutie imaginea completă şi clară a (modului) în care porneste, trebuie să se arate încotro va merge şi cum se va constitui la sfârsit. Pentru că nu se poate ca înainte de a exista toate acestea să se transfere puterile de la organele nationale la cele supranationale. Acest lucru echivalează cu o lovitură de stat disimulată, fără precedent.

2. Trebuie să ia nastere prin proceduri democratice. Să fie o Europă care să se sprijine pe

Constitutie, care va fi fost controlată şi autorizată nu numai de guverne şi de oamenii politici, ci şi direct, chiar de popoarele Europei prin referendum, drept care pentru noi decurge din art. 44, § 2 al Constitutiei, unde se prevede organizarea referendumului pentru ''proiectele de lege votate care reglementează o chestiune socială de mare importantă... " De asemenea, indispensabil este ca în prealabil să se comunice un program de convergentă cu măsuri concrete, pentru ca poporul grec să cunoască sacrificiile pe care trebuie să le suporte pentru realizarea aceastei convergente. (Până acum n-a mai existat niciodată o chestiune socială de o gravitate asa de mare - şi cred că nici nu va mai exista o alta şi mai gravă - care să stabilească viitorul şi evolutia acestui popor.)

3. Trebuie să fie o uniune de state autonome şi confederate, fiecare având propria lui

Constitutie. Ăceasta va consfinti şi va apăra toate institutiile diacronice cu care a fost crescută şi hrănită fiecare natiune, arătându-se astfel respectul cuvenit identitătii istorice, politice, culturale şi religioase a natiunilor.

4. Trebuie să fie o Europă Unită democratică, constituită din natiuni egale, care va asigura drepturile omului şi libertătile, atât ale persoanei, cât şi ale ansamblului societătii,

împrejmuind şi păzind înainte de toate, ca un bun gospodar, granitele ei externe de orice

conspiratie.

Noi nu cerem multe pentru uniune, ci lucruri putine şi limpezi; asadar, nu putem întelege de ce nu ne putem ''întelege" cu asa-zisii ''progresisti".

5. Trebuie să fie o Europă Unită, asezată pe temelia întelegerii reciproce, a înfrătirii

popoarelor, şi pe convergenta constiintelor. Nu suntem de acord cu o Europă a cifrelor şi a unei convergente exclusiv a economiilor. Reactionăm la o Europă ''creuzet", în care, pentru a intra, natiunile trebuie să fie mai întâi nivelate, diminuate, să fie stearsă orice urmă a identitătii popoarelor lor, să desfiinteze libertatea personală a cetătenilor lor, transformându-I în supusi.

Noi nu suntem de acord cu o Europă care consideră că popoarele sunt nevoite - şi trebuie să li se impună - să spună numai ''da" la recomandările şi la decretele pe care le ia pe întreg parcursul ei pe drumul ''cu sens unic". Ajunge cu cedările prostesti pe care le-am făcut până astăzi, ajunge cu purtarea servilă ! Greciei i se cuvine dacă nu altceva, datorită istoriei şi credintei ei, rolul unui membru cu drepturi depline şi nu rolul unei servitoare încinsă cu sort care stie numai să-si încline capul şi să se grăbească să îndeplinească recomandările (comunitare) stăpânilor ei, de dragul unui ''bacsis" Delor, care şi acesta provine din sudoarea poporului ei.

Cer de la dragostea dumneavoastră să mă iertati dacă am vorbit prea mult despre tema

aceasta, dar consider că este o temă de importantă majoră. Voi încheia aici cu o mică

istorioară, o mică parabolă care exprimă părerea personală a autorului, care nu încearcă -să răstoarne o situatie sau să influenteze părerea cititorului, oricare ar fi ea, ci pur şi simplu refuză răspunderea creată de o consimtire tacită. Povestioara este următoarea:

Lupul însetat de sânge a îmbătrânit într-o vreme şi neputincios cum era nu mai putea vâna. S-a dus aşadar într-o pestera, s-a asezat acolo şi a început să strige la animalele care treceau:

- Ah, dragele mele animale, am îmbătrânit deja şi nu mai stiu cât o să mai trăiesc. Vreau totusi acum, chiar dacă e târziu, să uităm cele trecute, vremurile când vă vânam ca să vă mănânc.Vreau acum să facem o conventie de pace de dragoste, să ne împăcăm şi să fim una ! Prin vecinătate treceau iepurele, căprioara, viezurele şi multe alte animălute; l-au crezut, au răspuns la chemarea lui şi s-au dus lângă el. El însă le-a sfâsiat şi si-a săturat foamea, umplând intrarea pesterii cu oase multe. La un moment dat a apărut şi vicleana vulpe, a dat roată pesterii şi după ce a cercetat-o cu atentie, a auzit invitatia lupului care o chema să vină lângă el, să se unească în dragoste şi prietenie. Atunci vulpea i-a răspuns:

- Oh, bietule lup, bine le mai spui tu acum ! Toate sună foarte frumos, dar pe dinafară pestera ta e plină de oase proaspete. Te cred, desigur, că doresti foarte mult şi vrei săfim una, dar mie, asa cum întelegi tu unirea, nu-mi place deloc. Pentru că, într-adevăr, dacă te cred şi vin lângă tine tu mă mănânci şi după ce ajung în pântecele tău, atunci fireste că vom fi una. Eu nu voi mai exista deloc şi tu vei fi numai unul, de aceea pe mine mă iartă şi caută-ti alti prosti ca să fii una cu ei.

Unirea pe care încearcă s-o înfăptuiască astăzi în Europa are ca model metoda lupului. Noi însă, scârbiti de modele de acest fel, spunem din toată inima: NU !

In continuare vă vom prezenta un fragment foarte interesant din revista ''Nemesis" semnat de reputata ziaristă Liana Kanelli (nr. 35/ 20 febr. 1997). Din articolul său se vede clar că sunt multi aceia care aplaudă şi care contribuie la disparitia noastră. Fragmentul provine din declaratiile fostului ministru de externe al SUA, Henry Kisinger din septembrie 1994:

''Poporul grec este greu de guvernat şi de aceea trebuie să-l lovim adânc în rădăcinile sale

culturale. Numai atunci se va învăta minte. Inteleg adică să lovim limba, religia, rezervele lui spirituale şi istorice, astfel încât să-i neutralizăm orice posibilitate de a se dezvolta, de a se remarca, de a se impune, pentru a nu ne mai stânjeni în Balcani, în Mediterana răsăriteană, în Orientul Apropiat, în toată această regiune nevralgică şi de mare importantă strategică pentru noi şi pentru politica SUA".

Apusul Libertatii (5)

Acordul Schengen - câteva date istorice

Anumite persoane care se găsesc în spatele întregii proceduri de creare a UE şi care încearcă să tragă sforile în modul lor cunoscut, dintr-o dată, într-un secret deplin, au semnat un accord ''diferit de celelalte". La 14 iunie 1985, Germania, Franta, Luxemburg, Olanda şi Belgia au semnat în orasul Schengen din Luxemburg acordul cu acelasi nume. Membrii fondatori ai acestui acord au mai făcut de atunci un pas, semnând la 19 iunie 1990 acordul de aplicare a Conventiei Schengen, un document constituit din 142 de articole. In 1990 a semnat Conventia Schengen şi Italia, iar în 1991 au aderat la ea Spania şi Portugalia. In noiembrie 1992 au semnat acordul Schengen şi Grecia şi Austria, iar în decembrie 1996 l-au semnat Danemarca, Suedia şi Finlanda.

Continutul acordului

Nu e posibil să cităm aici toate articolele Conventiei Schengen, care ar forma o întreagă carte. Vă vom spune în rezumat ce li se impune popoarelor prin această conventie şi oricine va dori să vadă în detaliu întregul ei continut poate consulta cărtile apărute, care cuprind toate prevederile şi toate articolele.

Asadar, această Conventie, pentru prima dată în analele istoriei, vine să ceară legalizarea

urmăririi tuturor cetătenilor ! In ansamblul ei, Conventia vorbeste despre cum trebuie să se realizeze această urmărire.

In art. 99, § 2, scrie: ''O asemenea înregistrare se poate realiza (...) şi cu scopul prevenirii

amenintărilor la adresa sigurantei nationale: a) In cazurile în care există indicii reale care

creează bănuieli că o anumită persoană are intentia să comită, sau comite, mai multe fapte şi deosebit de grave pedepsite de lege; b) în cazurile în care aprecierea generală a unui anumit individ, şi în special pe baza faptelor pe care deja le-a comis până la un anumit moment, permite să se presupună că persoana avută în vedere va comite şi în viitor fapte deosebit de grave pedepsite de lege." In acelasi art. § 6: ''Dacă nu este permis controlul special în conformitate cu legislatia unei tări participante, atunci controlul special se transformă automat în aceasta tara-membru în urmărire discretă".

In art. 96, § 2: ''Hotărârile se pot baza pe amenintarea ordinii publice sau a sigurantei statului, amenintare pe care e posibil să o constituie prezenta unui străin pe teritoriul national. Acesta poate fi în mod special cazul: (...) 2) Unui străin împotriva căruia există bănuieli întemeiate că a comis fapte grave pedepsite de lege (...) sau împotriva căruia există indicii reale că are intentia să execute asemenea fapte care încalcă legea pe teritoriul unui stat membru".

Vedem printre altele că acest acord perverteste şi denaturează spiritul sistemului nostru penal care se bazează pe încălcări ale legii dovedite şi nu pe suspiciuni, sau pe vreo bănuială sau vreun indiciu. Prin acest acord e desfiintat neîndoios principiul de bază al statului de drept, care e prezumtia de nevinovătie şi se consfinteste prezumtia de vinovătie a cetătenilor. Până acum, dacă cineva ne acuza de vreo faptă, trebuia să dovedească în fata autoritătilor că suntem vinovati, în timp ce acum e permisă urmărirea cetăteanului numai şi numai pentru că pot exista anumite suspiciuni, că e posibil, în viitor, să existe o dispozitie din partea sa de a încălca legea ! Asadar, de acum înainte va trebui ca cetăteanul însusi să-si dovedească nevinovătia.

Caracterul antiderhocratic al acordului

Astfel, asa cum s-a făcut toată regia acordului şi asa cum a avut loc semnarea lui de către

membrii fondatori în 1985, în cel mai mare secret, încât popoarele au aflat doar în 1988 ce s-a comis, credem că se vede foarte clar că cei care l-au fabricat au ezitat să-l scoată la lumină, de aceea au făcut-o metodic şi treptat. Când popoarele au fost informate de continutul acordului, imediat au început să ''răsară" de peste tot reactii ale statelor, ale popoarelor, ale cetătenilor, chiar şi în Parlamentul european. Ce-au făcut atunci promotorii acestui acord ?

Au răspuns: 1.Aveti dreptate să vă temeti, de aceea şi noi - urmând să vă alungăm nelinistile justificate - pentru a fi pusă în aplicare Conventia, obligăm fiecare stat membru să adopte, cel mai târziu până la intrarea în vigoare a prezentului acord, ''legislatia natională necesară, asa încât să se asigure un nivel de protectie a datelor cu caracter personal". (Cu celelalte 99 de niveluri ce s-a întâmplat ?) 2. Transmiterea datelor cu caracter personal prevăzută în prezentul acord nu se poate face decât atunci când prevederile pentru protejarea datelor cu caracter personal, prevăzute la paragraful 1, vor intra în vigoare pe teritoriul statelor-membre, state pe care le

priveste transmiterea datelor" (art. 126). Considerând deci necesară adoptarea unei legi nationale a protejării cetăteanului de acordul Schengen, mărturisesc deschis că acest acord conspiră împotriva cetătenilor liberi. Cu alte cuvinte, ei mărturisesc primii ceea ce noi constatăm pe urmă. Uitati-vă, dar, fratilor, cum vin să ne însele şi să ne smulgă consimtământul prin metoda inducerii în eroare şi a minciunii!

Apusul Libertatii (8)

Esenta problemei este desfiintarea libertătii noastre şi acceptarea de bunăvoie din

partea noastră a unui sistem care ne privează de libertate

Asa cum s-a profetit cu exactitate că acela care îl va trăda pe Hristos va cere în schimb o sumă anumită de 30 de arginti şi cum profetia s-a împlinit literă cu literă şi nici un argint n-a lipsit, tot asa s-a profetit că într-un anumit moment se va impune pe pământ un asemenea sistem economic încât pentru a putea face schimburi, pentru a putea vinde sau cumpăra sau lucra cu banii, va trebui să primesti un semn gravat pe mână sau pe frunte, care va avea şi un element în plus: va avea asupra sa numărul numelui Antihristului, care este 666. Aici e nevoie de putină atentie pentru a întelege cum trebuie să întâmpinăm această problemă.

Când, pe timpul Domnului nostru Iisus Hristos, cineva mergea să cumpere o haină şi îi cereau treizeci de arginti, nu lega acest lucru de profetie, pentru că cei 30 de arginti din profetie erau legati direct de trădarea lui Mesia şi nu de cumpărarea unei haine, de vreun împrumut sau de orice altceva. Insă ceea ce profetia denunta nu era folosirea numărului de 30 de arginti, ci actul în sine al trădării, care a făcut să fie inacceptabili anumiti arginti. Chiar şi arhiereii care au acceptat trădarea ''luând banii, au zis: Nu se cuvine să-i punem în vistieria templului,

deoarece sunt pret de sânge; şi tinând ei sfat, au cumpărat cu ei Tarina Olarului, pentru

îngroparea străinilor. Pentru aceasta s-a numit tarina aceea Tarina Sângelui, până în ziua de astăzi. Atunci s-a împlinit cuvântul spus de Ieremia proorocul, care zice: şi au luat cei treizeci de arginti, pretul celui pretuit, pe care l-au pretuit fiii lui Israel, şi i-au dat pe Tarina Olarului, după cum mi-a spus mie Domnul" (Matei 27, 6-10).

Acelasi lucru se întâmplă şi astăzi. Noi nu avem nimic cu numărul 666. Dacă, de exemplu, cumpărăm alimente de la băcănie şi bonul pe care ni-l dă băcanul arată 666 de drahme, lucrul

acesta nu deranjează. Dacă numărul camerei pe care o primim la hotel este 666, din nou nu ne deranjează. De asemenea, nu ne deranjează nici dacă numărul automobilului pe care îl cumpărăm cuprinde în el numărul 666 (de exemplu 666733). Intâlnirea noastră întâmplătoare cu numărul acesta nu are absolut nici o importantă pentru noi si-l acceptăm fără ezitare, chiar dacă unii frati ai nostri, dintr-o hipersensibilitate şi cucernicie, nu vor să-l să vadă nicăieri în viata lor personală, lucru care e problema lor personală, şi nu cred că cineva poate să-i judece pentru această bună atitudine a lor. Omenirea întreagă n-a avut nici o problemă cu numărul 666, oriunde l-a întâlnit, până în deceniul sapte. Atunci a apărut în America pentru prima dată şi a început să fie pus în aplicare un sistem economic bazat pe folosirea unei cartele ele ctronice. Pe fiecare cartelă exista un număr de cod al fiecărui posesor, număr scris cu o nouă unitate de măsură şi un nou mod de calculare, pe care-s vom explica mai departe. Cu surprindere au văzut atunci ţoti că în interiorul numărului de cod al fiecărei persoane era cuprins numărul 666; si, bineînteles, companiile comerciale au lansat peste tot ideea că acest număr ar anunta o nouă epocă care va veni. Reactiile au fost puternice şi companiile comerciale au suportat pierderi economice uriase, din cauza boicotării produselor lor de către credinciosi. De atunci au început sistematic să ascundă adevărul. Repetăm că noi nu avem

nimic împotriva numărului 666 în sine. Repetăm că nu-l respingem dintr-o ''bizarerie", că nu ne temem şi că nu ne poate face vreun rău. Esenta problemei nu este numărul 666, fiindcă acest număr este numai o caracteristică care ne e dată pentru a ne da seama că profetia se va împlini Sfântul Ioan Teologul a pus în puzzle-ul profetiilor încă trei piese pentru a ne fi mai usor şi mai les ne să recunoastem ''vremurile". Prima piesă este faptul că la un moment dat cineva va impune un sistem de schimb controlat la nivel mondial şi nimeni nu va mai fi liber să vândă sau să cumpere dacă nu-l va accepta. Al doilea element de recunoastere este faptul că acest sistem economic va cere ca cei care doresc să facă tranzactii financiare să accepte pe mâna lor dreaptă sau pe frunte un semn. A treia caracteristică este faptul că în acest semn va fi cuprins numărul 666, care însă nu este plasat ca un număr întâmplător, fără a avea nici o importantă, ci, asa cum ne explică Sfântul Ioan, ca un număr al omului Antihrist. Aceasta deoarece adunarea cifrelor cărora le corespund literele numelui său va da ca rezultat numărul 666. Aici trebuie să facem o distinctie: numărul acesta pe cartea noastră de identitate pe mâna sau pe fruntea noastră nu e numai o simplă cifră 666 pe care o întâlnim în camera unui hotel;

de la început a fost legiferat ca un număr nefast atunci când e corelat cu cele spuse mai sus, pentru c ă e redus la persoana Antihristului. Ca să fim mai bine întelesi, vă dăm şi următorul exemplu: în cartea noastră de identitate avem un număr general care ne-a fost dat: O 445566.

Acest număr corespunde persoanei noastre. In cartea noastră de identitate se arată că suntem cetăteni greci, lucru confirmat de stampila de pe cartea de identitate, stampilă pe care scrie: Republica Elenă. Ea este simbolul statului nostru. Vedem aşadar că stampila aceasta simplă în tus nu este un oarecare semn albastru pe o hârtie si, de asemenea, că nu are valoarea limitată a stampilei vreunei asociatii, de exemplu, ci că pe ea scrie ''Republica Elenă". Dacă se află pe cartea noastră de identitate, dobândeste un rol foarte important, de vreme ce înainte de toate confirmă însăsi identitatea noastră şi automat ne recunoaste ca cetăteni greci; de aici rezultă că ne bucurăm de anumite drepturi şi că în acelasi timp suntem obligati să ne supunem legilor statului. Vedem aşadar că această simplă stampilă în tus certifică cele de mai sus şi ne face datori fată de legile statului pe care, dacă nu le respectăm, va trebui să suportăm consecintele de rigoare. Să revenim acum la celălalt sistem, adică la semn (codul barat pe care-l dau şi

numărul unitar de cod de înregistrare). Il dau pentru ca oricine să fie caracterizat (marcat) de acesta şi pentru a putea fi recunoscut prin el. Plasarea numărului 666, asa cum am spus mai sus, este emblema Antihristului. Când se va pune, va avea puterea pe care o are şi emblema statului, pentru că face cunoscut faptul că posesorul său acceptă faptul că este un supus, un rob al Antihristului căruia-i datorează, ca şi Statului, supunere. Ceea ce reprosăm nu este atât numărul, semnul, etc., ci însăsi acceptarea în sine de bunăvoie din partea noastră a acestei supuneri, care s-a stabilit să se înfăptuiască cum am spus mai înainte (semnul, numele fiarei etc.). Prin toate acestea vrem să subliniem că nu ne împotrivim unui număr oarecare, ci unui sistem concret care ne desfiintează libertatea personală şi care ne fortează să ne supunem lui, sistem care se exprimă printr-un anumit număr.

Credem că până acum ne-am făcut destul de bine întelesi în ceea ce priveste relatia noastră cu numărul respectiv. Unii însă, pentru că vor să promoveze sistemul de care vorbim, evită sistematic să mărturisească public şi deschis plasarea acestui număr, pentru că vor avea de suportat mari pierderi economice. Dar în timp ce nu mărturisesc, nici unul dintre ei nu neagă totusi şi nu dezminte. Ba, dimpotrivă, cei mai putin vicleni dintre ei spun că este un simplu număr de cod international prin intermediul căruia computerele au fost reglate să functioneze şi pe care nu pot ei însisi să-l schimbe.

De vreme ce unii frati ai nostri n-au înteles cum este cuprins acest număr, anexăm aici un

studiu stiintific din care se pot informa ţoti cei care o doresc. Studiul n-a fost făcut de un

singur specialist în electronică, ci s-a realizat prin colaborarea foarte multor savanti

electronisti din toată Grecia şi din străinătate: profesori, ingineri electricieni specializati în mijlocele de citire optică, specialisti programatori si, în general, oameni de specialitate.

Caracteristic este faptul că printre cei cărora ne-am adresat nu am găsit nici unul care să aibă o părere diferită şi să nege existenta celor trei de 6 în sistemul UPC, dar şi EAN-13. Bineinteles, poate unii nu vor întelege studiul prea bine datorită faptului că e specializat. Totusi, cei care sau ocupat cât de cât cu această problemă vor întelege.

Incheind acest prolog, dorim să reamintim dragostei dumneavoastră că nu ne împotrivim

numai numărului ci esentei problemei, care este abolirea libertătii noastre şi acceptarea de

bunăvoie a unui sistem care ne privează de libertate, sistem care acum se construieste şi care în forma sa finală va implini toate caracteristicile profetiei Sfântului Ioan Teologul din cap. 13 al Apocalipsei şi care treptat, treptat se dezvăluie prin evenimentele mondiale.

Apusul Libertatii (9)

(Hristodul Aghioritul - Muntele Athos)

In ultimul deceniu, cu prilejul discutiilor despre emiterea asa-ziselor cărti de identitate

electronice, s-au născut multe dezbateri şi s-au scris multe texte privitoare la problemele pe care e probabil să le creeze întrebuintarea acestor identităti. Astăzi, după votarea în Cameră a legii despre ''Protejarea individului de prelucrarea datelor cu caracter personal", subiectul revine în actualitate pentru că votarea legii mai sus-amintite era premisa indispensabilă a emiterii identitătilor electronice (emitere care urmează cât de curând) şi a punerii în aplicare a acordului Schengen.

In cărtile de identitate de tip vechi există o majusculă din alfabetul grecesc şi un număr de

serie care (împreună cu litera care-l însoteste) este unic pentru fiecare cetătean. Numărul

acesta este scris cu caracterele arabe cunoscute (0,1, 2, 3...). însă în identitătile electronice

care urmează să fie emise, numărul unic pentru fiecare om, numărul unitar de cod de

înregistrare, pentru a putea fi recunoscut prin citire electronică, optică, trebuie să fie

reprezentat într-un anumit sistem al codului barat (bar code). Acest cod barat poate fi

reprezentat prin linii negre, de grosime diferită, pe hârtie albă si, prin urmare, văzut cu ochiul liber, asa cum spre exemplu sunt codurile care se găsesc pe aproape toate alimentele şi pe multe alte produse de folosintă zilnică. Poate fi de asemenea ''imprimat" pe bandă magnetică, asa cum sunt cele aflate pe spatele mai tuturor card-urilor comerciale (Eurocard, Etno-cash, Cashcard etc.); în ultimul caz, numărul de cod nu este vizibil pentru că altfel oricine ar putea transcrie foarte usor numărul care corespunde altei persoane, putându-l folosi pentru el însusi în locul celuilalt atunci când scoate bani etc. (Pe benzile magnetice codul barat există sub forma unor linii magnetizate şi nemagnetizate şi citirea se face de către masini speciale.)

Să punem acum o paranteză ca să spunem două cuvinte despre sistemele de calculare, pentru a fi pe întelesul tuturor tot ce le vom explica în continuare.

Scrierea numerelor este reprezentarea numerelor naturale prin simboluri. Cel mai obisnuit

mod de scriere a numerelor în Grecia antică era folosirea literelor alfabetului grecesc. In acest mod litera alfa reprezenta numărul 1, litera beta reprezenta numărul 2 litera gama reprezenta numărul 3, litera delta reprezenta numărul 4... litera iota, numărul 10, litera kapa, numărul 20 etc. Romanii, pentru reprezentarea numărului 1 foloseau simbolul I, pentru 2 - II... pentru 5 -V, pentru 10-X s.a.m.d.

Numai în secolul al XIII-lea a început să fie folosită scrierea numerelor în sistemul araboindian cu cifrele cunoscute: 0,1, 2, 3... 9, iar acesta este sistemul zecimal de numărare, a cărui întrebuintare s-a generalizat în secolul al XV-lea, folosindu-se de atunci pretutindeni în lume

.

Din 1970 până astăzi s-au folosit prin progresul tehnologiei noi moduri de notare a numerelor absolut diferite de cele pe care le stiam. Astfel, s-au folosit codurile barate pentru reprezentarea cifrelor. Motivele pentru care sunt folosite codurile barate (bar codes) este că alternantele liniilor negre cu cele albe, folosite de aceste coduri, sunt usor de citit de către sistemele de detectare, adică de către asa-numitele ''creioane luminoase" (light pens), ale calculatoarelor electronice. Astfel, citirea numerelor de pe diferitele produse se face foarte repede şi fără nici o greseală. Citirea cifrelor se face prin plimbarea deasupra codului barat a unui fascicul foarte delicat de lumină laser care se reflectă în mod diferit; într-un fel atunci când cade pe linia neagră şi altfel atunci când cade pe linia albă. Tocmai această succesiune a liniilor negre şi albe de grosime diferită este unică pentru fiecare cifra şi constituie ''identitatea" fiecărui număr.

Sistemele codului barat, folosite pentru reprezentarea numerelor de cod ale diferitelor

produse, sunt aproape 200 la număr. Din acestea, cele mai cunoscute şi cele mai larg

întrebuintate sunt U.P.C (Universal Product Code) care înseamnă codul universal al

produselor şi sistemul E.A.N-13 (European Article Numbering) care înseamnă ''Notarea

europeană a numerelor pentru lucruri (obiecte)". Aceste două sisteme de coduri prezintă

foarte putine diferente; al doilea cod (EAN-13) se spune că urmează să se folosească pentru înscrierea numărului de cod care va fi unic pentru fiecare om, iar acest număr se va găsi pe cartea de identitate electronică.

Multi îsi exprimă obiectiile la folosirea codului barat. Obiectiile sunt fundamental două:

prima e legată de faptul că, prin întrebuintarea acestui număr unitar de cod de înregistrare -care va înlocui orice act public (de ex. cartea obisnuită de identitate, permisul de conducere, pasaportul, carnetul CEC, carnetul de sănătate etc.) - va deveni posibilă datorită interconectării permise deja (prin legea votată de curând 2472/1997) a arhivelor

calculatoarelor electronice, urmărirea mai tuturor activitătilor fiecărui om, chiar şi în afara Greciei. A doua obiectie este folosirea numărului nefast, 666, despre care se spune că e cuprins în două elemente folosite în coduri, atât în sistemul U.P.C cât şi în E.A.N-13.

Scopul acestui mic studiu este de a verifica cât de adevărat este ceea ce se sustine, anume că în sistemele de cod mai sus-pomenite e cuprins numărul 666.

Sistemul de cod European Article Numbering (EAN-13)

Cum s-a spus şi mai înainte, în sistemul EAN-13 cât şi în sistemul foarte înrudit cu el, UPC, numerele sunt reprezentate sub formă de linii paralele verticale, negre şi albe de ''lătime" diferită. Reprezentarea numerelor în acest fel usurează mult, pentru că citirea lor într-un mod electronic, optic, este rapidă şi se face fără greseală.

Sistemul EAN-13 se numeste astfel pentru că numărul de cod al fiecărui lucru este alcătuit din 13 cifre. Prima cifră a unui asemenea număr se scrie separat ca un număr arab, la stânga codului barat, în timp ce celelalte 12 cifre ale numărului se scriu în două subcâmpuri (jumătăti), unul la stânga şi unul la dreapta cu caracterele codului barat. Primele sapte cifre indică tara de provenientă şi fabricantul obiectului (elementele 2-3 si, respectiv 4-7) în timp ce celelalte cinci cifre din cele sase rămase indică tipul produsului. Ultima cifră este cifra de control, cu care se verifică dacă calculatorul ''a citit" corect codul barat (vezi diagrama 1).

Cele două subcâmpuri (subgrupuri) ale celor 12 numere sunt despărtite prin ''caracterele

auxiliare" alb-negru care se găsesc unul la început, unul exact la mijloc şi unul la sfârsit; de aceste caractere ne vom ocupa mai târziu.

Structura codului barat EAN-13

Codul barat este alcătuit din linii paralele întunecate de grosime diferită, între care sunt

intercalate intervale luminoase (linii luminoase), care de asemenea au o grosime variată.

Diferitele cifre ale numerelor sistemului zecimal (0,1,2,...9) sunt reprezentate printr-o

succesiune diferită şi unică pentru fiecare cifră de intervale (linii) negre şi albe de lătime

diferită. Această succesiune a liniilor negre şi a intervalelor albe, din care e constituită fiecare din cele douăsprezece cifre ale codului EAN-13, are o anumită ''lătime" alcătuită din sapte unităti de lătime standardizate (''modules"). Fiecare asemenea unitate de lătime are, conform normelor sistemului EAN-13, o lătime de 0,33 milimetri, fiecare din cele 12 cifre fiind reprezentată cu linii negre şi albe de lătime variată, aflate într-o succesiune diferită; aceste linii au o lătime totală de 0,33 x 7 = 2,31 mm. Pentru reprezentarea concretă a fiecărei cifre se folosesc patru alternante de linii negre şi albe, fiecare linie având lătime diferită, dar cu o lătime totală de 0,33 x 7 = 2,31 mm (vezi diagramele 2 şi 3). Se poate face şi micsorarea şi mărirea întregii reprezentări. In primul caz însă nu e permis ca ''grosimea" modulului (module) să fie mai mică de 0,23 mm.

Pentru a face ca să fie cât mai bine întelese cele spuse mai sus, trebuie să privim diagrama nr.3.


DIAGRAMA 3

In această diagramă observăm următoarele:

Fiecare număr al codului barat se întinde pe o lătime de sapte ''unităti de lătime standardizate" (modules). Astfel, numărul 0 (zero) din seria A (setul A) este reprezentat în felul următor: trei ''unităti de lătime" albe, două ''unităti de lătime" negre, o ''unitate de lătime" albă şi una neagră - lătime totală ''sapte unităti de lătime". Această succesiune concretă negru-alb, de o anumită lătime, defineste cu cele patru alternante ale ei numărul 0. Succesiunea respectivă în aceeasi

serie (A), pentru numărul 2 este: două unităti de lătime albe, una neagră, două albe, două

negre.

In seria de mai jos a aceleiasi diagrame (3, setul C) observăm o reprezentare diferită a

acelorasi numere. Numărul 0 este reprezentat astfel:


Cu putină atentie constatăm că reprezentarea cifrei 0 în ultima serie (setul C), ca şi a lui 2 şi aoricărei alte cifre din sistemul zecimal este inversarea reprezentării aceluiasi număr din prima serie (setul A). Cu alte cuvinte, acolo unde cifra zero are o linie neagră în prima serie (setul A), aceeasi cifră are un interval (linie) alb în seria de jos (setul C); iar acolo unde are un interval (linie) alb în prima serie, are prin corespondentă o linie neagră în ultima serie.

(Codificare inversată, vezi setul A şi setul C.)

Lucrurile sunt însă mult mai complicate în sistemul de cod EAN-13. In aceeasi diagramă 3 vedem trei serii orizontale (seturile A, B şi C), cu o codificare diferită a cifrelor 0,1,2...9. Seriile A şi B (setul A şi setul B) se întrebuintează pentru codificarea cifrelor din subcâmpul stâng din codul barat, în timp ce setul C se foloseste pentru codificarea numerelor din subcâmpul drept al codului barat (vezi diagrama 3 şi 4a).

Prima serie (setul A) şi ultima serie (setul C) constituie codificările cifrelor, prin mecanismul pe care l-am explicat mai sus, acela al codificării aceluiasi număr în două serii (setul A, setul C), prin simpla inversare. Reprezentările cifrelor seriei de mijloc (setul B), folosite şi ele pentru reprezentarea numerelor în subcâmpul stâng al codului barat, constituie imaginile în oglindă (aici, cu alte cuvinte, se observă o inversare a întregului număr) ale reprezentărilor seriei C (setul C). In plus, observăm că reprezentarea cifrelor în setul B este imaginea

inversată, imaginea în oglindă (''răsturnată" şi ''negativă") a reprezentării cifrelor din setul A.

Asadar, de exemplu, numărul 6 este reprezentat: în setul A ca 6A, în setul B ca 6B,iar în setul

C ca 6C,

în timp ce numărul 0 este reprezentat: în setul A ca 0A, în setul B ca 0B, iar în setul C ca 0C.


Pentru toate grupele de codificare (setul A, setul B şi setul C) fiecare unitate luminoasă de lătime (modul) corespunde în limbajul calculatorului lui 0, în timp ce fiecare unitate

întunecată îi corespunde lui 1. In acest fel fiecare cifră a sistemului zecimal (0, 1,2... 9) este constituită dintr-o succesiune diferită de 0 şi 1 (sistemul binar). Asa cum se vede în diagrama 3 şi cum am explicat mai sus, numărul 0 în setul A, reprezentat prin codul barat ca 0001101, va corespunde în limbajul calculatorului succesiunii 0001101; numărul 4 din setul C este reprezentat prin codul barat ca 1011100, iar acelasi număr în sistemul binar corespunde succesiunii 1011100 s.a.m.d. (vezi diagrama 3).

Dacă observăm cu atentie diagrama 3, constatăm existenta unui al treilea element characteristic al codificării, care există în cele trei seturi de numere (setul A, setul B şi setul C). Acest element caracteristic este următorul: toate numerele din grupurile A şi B (setul A şi setul C) care se folosesc pentru codificarea numerelor în subcâmpul stâng al codului barat sunt impare, încep adică de la 0 şi se termină cu 1 (de exemplu, numărul 5 în setul A se scrie ca 0110001, iar în setul B se scrie ca 0111001), în timp ce toate numerele din subcâmpul drept al codului, care se iau din setul C, sunt pare, încep adică de la 1 şi se termină cu 0 (astfel numărul 5 în setul C se scrie ca 1001110). Acest fapt, existenta adică a numerelor impare, pentru calculator, în subcâmpul stâng şi a numerelor pare în subcâmpul drept este al treilea element caracteristic al codificării.

Caracteristicile codificării în sistemul EAN-13 sunt următoarele:

1. Fiecare număr este compus din 4 alternante, două negru şi două alb (de un număr diferit de ''unităti de lătime" pentru fiecare alternantă).

2. Se observă fenomenul de inversare (în codificarea fiecărei cifre), inversare care, atunci

când comparăm seturile A şi C, este o inversare simplă, în timp ce atunci când comparăm

seturile B şi C este o inversare a întregului număr, sau inversare în oglindă. Când comparăm însă seturile A şi B, observăm că inversarea este ''răsturnată" şi ''negativă".

3. Toate numerele din subcâmpul stâng sunt impare, în timp ce numerele din subcâmpul drept sunt pare.

"Caractere auxiliare" - Barele de sigurantă (guard bars)

In paragrafele de mai sus am încercat să explicăm modul de codificare în sistemul EAN-13 a celor douăsprezece numere variabile (sase în subcâmpul stâng şi sase în cel drept al codului barat). Dacă observăm însă diagrama 1, constatăm că, în afară de reprezentarea barată a celor 12 cifre variabile (care se schimbă de la obiect la obiect), există şi trei caractere ''auxiliare" invariabile, care se numesc ''bare de sigurantă" (guard bars). Aceste ''caractere" care se prelungesc în jos se află totdeauna în aceeasi pozitie: în marginea din stânga, în centru şi în marginea din dreapta a codului barat.

Codificarea liniară a acestor caractere (guard bars), este reprezentată astfel:

respectiv (diagrama 2), în timp ce în realitate este asa:

Ultimele caractere, dacă sunt scrise în formă binară, arată astfel: 0101, 01010 şi respectiv

1010.

Asertiunea cum că aceste caractere numite mai sus au o a doua codificare lineară şi forma

corespunzătoare binară provine din observatia că prima linie albă din partea stângă şi ultima din partea dreaptă se confundă cu marginea albă care, asa cum se vede din diagrama 2, este parte din întreaga reprezentare a codului barat şi care de aceea se numeste ''zonă linistită" (quiet zone).

Trebuie să notăm că, în conformitate cu normele codurilor barate UPC şi EAN-13, este

indispensabilă existenta unei margini albe (light margin) în stânga şi în dreapta întregului

reprezentat simbolic (care începe de la bara de sigurantă din stânga şi se sfârseste cu bara de sigurantă din dreapta). Marginea albă nu numai că este o parte integrantă a întregii

reprezentări a codului barat, dar are şi o anumită lătime care, în sistemul EAN-13, este cel

putin egală cu zece unităti de lătime (module). 0 dovadă în plus că trebuie să existe de ambele părti o margine albă satisfăcătoare este faptul că cei ce fabrică aceste coduri barate recomandă ca ele să nu fie imprimate pe marginile ambalajului diferitelor produse, iar o altă dovadă este şi recomandarea ca această margine albă să fie complet curată (vezi schitele 1-5).

Si mai importantă este observatia că numerele din subcâmpul stâng încep de la 0 şi se termină cu 1, în timp ce cele din subcâmpul drept încep de la 1 şi se termină cu 0. Concluzia pe care o tragem de aici este că fasciculul laser (scanner), fie miscându-se de la stânga spre dreapta, fie miscându-se invers, de la dreapta spre stânga, totdeauna începe să citească de la zero ! Dacă nu există o margine albă, computerul nu poate citi codul!

Aici trebuie să observăm cum codificarea (lineară) a caracterului auxiliar din dreapta (guard bar) este codificarea liniară inversată (simplă şi în oglindă !) a caracterului auxiliar din stânga.

In ceea ce priveste caracterul auxiliar din mijloc, acesta constituie o fuziune a caracterului

auxiliar stâng cu cel drept. Acest caracter, pentru că se află exact la mijlocul câmpului codului barat, n-ar trebui să fie posibil de reprezentat nici cu grafia stângă, nici cu cea dreaptă (inversarea celei stângi). Această reprezentare grafică a barei de sigurantă de la mijloc este rezultatul grafiei din stânga şi din dreapta a caracterelor auxiliare, astfel:

Cu această ultimă formă, ''bara de sigurantă" din mijloc este citită de scanner la fel în ambele sensuri, începând întotdeauna de la intervalul alb, 0 (atât de la stânga la dreapta, cât şi de la dreapta la stânga), asa cum se întâmplă exact şi cu citirea celorlalte numere din subcâmpurile codului barat.

După cele spuse mai sus, pe bună dreptate se întreabă fiecare dacă nu cumva aceste caractere auxiliare (guard bars), asa cum sunt reprezentate prin sistemul barat şi binar, corespund vreunui număr şi dacă da, care este acest număr. Cum s-a explicat mai sus, reprezentarea lineară este la stânga= 0101, la dreapta = 1010, în timp ce reprezentarea binară corespunzătoare este 0101 şi 1010. Poate observa oricine cu surprindere că acest ''caracter auxiliar":

1. arată patru alternante alb-negru (două alternante negru şi două alb);

2. scrierea caracterului auxiliar din dreapta este inversarea (simplă - ''module"

după ''module" - şi în oglindă, adică a întregului număr) scrierii caracterului

din stânga;

3. reprezentarea sa stângă este un număr impar 0101), în timp ce cea din

dreapta este un număr par (1010).

prezintă, cu alte cuvinte, toate caracteristicile codificării numerelor din

sistemul barat EAN-13 şi corespunde, prin urmare, unui anumit număr!

Dacă privim diagrama 3, vom constata că numărul care îndeplineste toate premisele

enumerate mai sus ale scrierii codului barat EAN-13 şi este singurul care completează cele 4 altemante alb-negru (si, prin urmare, îi stabileste pe deplin ''identitatea", fără a se confunda cu nici un alt număr) în 4 unităti de ''lătime" (modules) succesive este cifra 6 ! (vezi setul B şi setul C).

Această calitate unică a numărului 6 de a fi definit în întregime de patru intervale (modules)

continue, calitate pe care nici un alt număr din sistemul barat nu o are, face posibilă

identificarea şi recunoasterea lui; celelalte trei intervale (module), care în cazul concret al

numărului 6, asa cum este reprezentat în seturile B şi C, sunt albe şi nu creează o altă

alternantă (negru-alb) si, prin urmare, nu oferă nici o informatie în plus ! (Vezi diagrama 4a şi 5.) Asadar, computerul fie că citeste 0101, fie 0000101, în ambele cazuri întelege ''identitatea" numărului 6. Lucrul acesta este valabil pentru ambele moduri de lectură, de la stânga la dreapta şi invers.

In ceea ce priveste ''bara de sigurantă" din mijloc (''guard bar"), trebuie să adăugăm

următoarele: dacă se folosea numai un singur set de reprezentare (lineară) a cifrelor 0,1,2... 9, n-ar fi fost nevoie să existe şi o bară de sigurantă de mijloc. Când se folosesc însă două sau trei seturi de numere (ca în sistemul UPC sau EAN-13) atunci, pentru a nu se confunda numerele din mijloc din subcâmpul stâng şi din subcâmpul drept al codului, este indispensabilă existenta acestei bare. Fabricatii codurilor UPC şi EAN-13, având în vedere acest lucru, trebuie să dea un răspuns la întrebarea: de ce au optat pentru folosirea mai multor seturi de numere, de vreme ce şi cu un singur set de numere ar fi fost posibil să se dea aceleasi informatii pentru fiecare produs.

Chiar fabricantii trebuie să dea un răspuns la întrebarea de ce au ''rezervat" tocmai această

reprezentare barată pentru numărul 6, care este singurul număr definit în întregime de patru intervale de lătime (''modules") continue, şi nu pentru oricare alt număr, dat fiind faptul că nu există o structură logică matematică în reprezentarea barată a cifrelor de la 0 la 9. Poate pentru a se asigura prezenta celor trei de 6, dintr-un motiv cunoscut numai de ei! După cele spuse până acum, dincolo de asemănarea vizuală, rezultă de la sine concluzia că barele de sigurantă (guard bars), la începutul, la sfârsitul şi la mijlocul codului barat în sistemul EAN-13 (si UPC), sunt trei de 6, care se găsesc într-o legătură de nedesfăcut cu numerele variabile ale codului, cu atât mai mult cu cât bara de sigurantă din mijloc (numărul 6), nu este indispensabilă, dacă se folosea numai un singur set de numere !

In sfârsit, fabricantii codurilor barate U.P.C şi E.A.N-13 sunt întrebati: de vreme ce

reprezentarea barelor de sigurantă (guard bars) creează probleme de constiintă crestinilor de pe tot globul, de ce nu înlocuiesc simbolismul barat al acestor bare de sigurantă ? Un prilej pentru a se produce înlocuirea este cel de acum când, datorită anului 2000, devine necesară schimbarea afisării datei pe computere.

Asadar, de ce se va folosi pentru oameni EAN-13, care înseamnă marcarea numerică în sistem european a obiectelor ? Acesta este respectul lor fată de persoana umană ? Aici se descoperă diferenta abisală între antropologia crestin-ortodoxă, care vede omul ''încununat în slavă şi în cinste" şi ''cu putin mai mic decât îngerii", şi antropologia dictatorilor lumii care urmează să vină, pentru care omul, cel asemenea lui Dumnezeu, este un ''goim" (un animal), prin urmare putând fi ''marcat" cu semne de nesters pe mâna lui dreaptă sau pe frunte, pentru a fi recunoscut de ''stăpânii săi".

Sfântul Sinod al Bisericii noastre, prin circulara sa extrem de importantă, cu nr. 2626/7 aprilie 1997, cu toată responsabilitatea ne-a făcut cunoscut că: ''(...) progresul civilizatiei în domeniul aplicatiilor electronice a fost legat asa cum nu trebuia de numărul 666, care se foloseste ca număr principal de cod în această tehnologie..." Fireste că aceia care au încredere în maica noastră Biserica n-au nevoie de dovezi în plus.

Societătile (din străinătate) care fabrică aceste coduri, fiind puse înaintea protestului la scară mondială al constiintelor, protest care a apărut în presă, s-au justificat că nu pot schimba numărul 666, pentru că: 1. reprezentarea sa barată slujeste tehnologia asa cum nu o poate face nici un alt număr şi 2. pentru că o eventuală schimbare a programului ar cere cheltuieli de ordinul bilioanelor de dolari.

Reprezentantii guvernului şi ministrii, în aparitiile lor la televiziune, exprimându-si pozitia fată de acest subiect, s-au justificat prin aceea că nevoile tehnologiei impun folosirea acestui număr pe plan mondial şi că tara noastră nu poate fi exceptată din acest sistem.

In legătură cu acelasi subiect, ziaristi distinsi şi obiectivi au făcut studii pe care le-au publicat în ziare. Prin aceste studii confirmă existenta celor trei de 6 în reprezentarea barată (bar codes) a sistemelor UPC şi EAN-13.

In plus, zeci de deputati greci au informat în mod obiectiv publicul şi au depus în Cameră

studii importante, apartinând unor reputati oameni de stiintă în domeniul electronicii, care

explică cum anume e cuprins acest număr în respectivele sisteme de codificare.

După această recunoastere publică la nivel mondial, n-ar mai fi nevoie să mai adăugăm nimic. Singurul lucru unde am socotit că trebuie să mai contribuim cu ceva este următorul: să arătăm fiecăruia dispus să învete cum poate fi decodificat acest număr mascat, ascuns în mod intentionat pentru a fi înăbusite reactiile constiintei credinciosilor şi pentru a fi evitate urmările economice pe care le-ar suporta societătile din cauza boicotării produselor lor de către popoarele crestine, lucru care ar însemna pentru ele pierderi de bilioane de dolari.