Apusul Libertatii (1)

Despre vremuri de acum s-a prezis de mult, de sfintii parinti. Mai jos sunt relatate cateva fragmente din carte “La apusul libertatii!”, de Ieromonahul Hristodul Aghioritul. Carte in care se vorbeste despre Culisele Uniunii Europene, Fata ascunsa a Acordului Schenghen, “Fiara” Uniunii Europene, Pecetea cu Codul de Bare. Aceasta Carte o puteti achizitiona de la Libraria Sophia: http://www.librariasophia.ro/carti-La-apusul-libertatii-Hristodul-Aghioritul-ierom.-so-1573.html

Introducere

Pentru că de-a lungul vremii, atunci când unii încercau să apere drepturile patriei noastre,

imediat altii, care se autonumeau ''progresisti", îi încadrau în categoria nationalistilor, a

obscurantistilor, a retrograzilor, a oamenilor care doresc să reînvie Evul Mediu, prin această

cărticică îi informăm pe asa-numitii progresisti în legătură cu toate pozitiile noastre şi le

demonstrăm că, la urmă, ei sunt cei care nu iubesc nici adevărata fraternitate a popoarelor,

nici libertatea şi nici progresul patriei noastre.

Deoarece am două calităti, ca şi majoritatea coplesitoare a poporului nostru, o să-mi permiteti

să vorbesc: a)ca cetătean de drept al Greciei (care, în conformitate cu art. 4, par. 1, 2 şi 3 din

Constitutie, ''e egal în fata legii", ''are drepturi egale şi obligatii" şi ''a dobândit toate calitătile

prevăzute de lege", şi care în conformitate cu art. 5, par. 1 ''are dreptul de a-si dezvolta liber

personalitatea şi de a participa la viata socială, economică şi politică a tării... ") şi b) ca crestin

ortodox care a fost însărcinat cu calitatea de duhovnic, competentă pe care mi-a încredintat-o

Sfânta noastră Biserică cu îngăduinta, prin rânduiala şi prin harul lui Dumnezeu.

Dorim Uniunea Europeană

Grecia este singura ţară care în trecut a avut de îndurat cele mai cumplite suferinte de la Apus şi care a suferit mari dezastre, urmarea cărora e faptul că astăzi am rămas cu sute de ani în urmă. (Nu mă voi referi pe larg la istorie, nu mă voi opri nici la cruciade, nici la contra-actiunile

Sfintei Aliante din timpul revolutiei de la 1821, nici la rolul pe care l-au jucat fortele europene în timpul campaniei din Asia Mică şi în tragedia care i-a urmat în jurul anului 1922, nici la atitudinea ostilă şi ipocrită a statelor din vestul Europei în timpul celui de-al doilea război mondial, în 1940, nici la atâtea şi atâtea alte evenimente, mai recente sau mai vechi, pentru că le sunt tuturor cunoscute.) Dar dacă cineva doreste să pună capăt umilintelor şi distrugerilor, nu poate fi, logic, altcineva decât noi, grecii. Asadar, noi ţoti doream şi visam o aliantă, o prietenie, în câteva cuvinte o Europă unită, în spiritul solidaritătii între state, din care să lipsească cu desăvârsire atitudinile divergente şi urmărirea unilaterală a intereselor nationale.

Incă un motiv important care ne-a făcut să considerăm imperioasă nevoia de a fi creată o

Europă unită este şi faptul că mica noastră ţară este singura printre celelalte tări europene,

care are ceva specific: împotriva ei uneltesc direct sau ''subteran" toate tările cu care se

învecinează. (Este oare întâmplător ? Nu vom examina aici această chestiune.) Oricum,

amenintarea unui război catastrofal ne atârnă deasupra capului. Este aşadar logic ca, chiar

dacă toate câte le-am pomenit mai înainte n-ar proveni dintr-o judecată artificială, creată ca să ne oblige să recurgem la Apus, totusi, noi singuri simtim de la sine nevoia să sprijinim micile noastre forte pe ajutorul unei supraputeri cum este aceea care se creează astăzi, cea a Europei unite. Prin urmare, ca să vorbim limpede, spunem că: noi dorim şi urmărim, asa cum n-o doreste nici un alt popor european, să ne integrăm în această Europă unită. Să înceteze aşadar aceia care nutresc sentimente antigrecesti să ne mai acuze că nu dorim binele şi că nu urmărim interesul patriei noastre, bine care decurge, asa cum sustin ei în cazul de fată, din unirea noastră cu Europa, pentru că noi dorim şi o declarăm deschis, unirea aceasta, asa cum n-o doreste nici un alt popor, şi avem şi imbolduri curate care ne împing, ca unii ce sunt neputinciosi, să cerem ajutorul celor puternici. Dimpotrivă, germanul, de exemplu, nu are în jurul lui nici dusmani care să-l ameninte şi nici altii n-au vrut să-l distrugă. De aceea, e firesc ca motivele care îl împing spre uniune să fie absolut diferite de ale noastre. El o doreste numai şi numai pentru că piata lui este suprasaturată şi caută să si-o extindă; de aceea a şi inventat, împreună cu altii, crearea Pietei Comune, îngrijindu-se vizibil dinainte ca întreaga legislatie să fie în favoarea lui, pentru că altfel o asemenea uniune n-ar fi avut nici un sens pentru el. De aceea şi promovează punctual de vedere conform căruia va trebui ca, în luarea de decizii, să existe un raport diferit al voturilor fiecărui stat membru, proportional cu populatia lui, lucru care, natural, avantajează statele mari şi nu pe cele mici.

Dorim noi, crestinii ortodocsi, o uniune a popoarelor Europei ?

Domnul nostru Iisus Hristos este singurul care are şi care ne învată dragostea desăvârsită şi dezinteresată. El, ca Părinte ceresc, a dorit şi doreste să vadă că ţoti copiii Lui se iubesc şi că sunt uniti în spiritul Dragostei şi al Adevărului. El însusi, la prima Sa venire, de-a lungul întregii vieti pământesti, S-a străduit să ne unească pe toti. Totusi, nevoind să încalce liberal arbitru al omului, pentru că noi n-am vrut să ne lepădăm de patimile noastre, n-a reusit în

încercarea Lui şi cu durere ne-a spus: ''De câte ori am voit să adun pe fiii tăi, după cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar nu ati voit" (Matei 23, 37); şi în rugăciunea Sa arhierească Se roagă fierbinte pentru această dorintă a Sa: ''Dar nu numai pentru acestia Mă rog, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor, ca ţoti să fie una... ca ei să fie desăvârsiti întru unime" (Ioan 17, 20-21, 23).

Apostolii au luat ca o încredintare dorinta Domnului nostru şi au îndemnat pe fiecare să-si lase patimile şi dorintele interesate şi să ajungă ţoti la această unire şi înfrătire a popoarelor “unde nu mai este elin şi iudeu (german sau italian)... barbar sau scit, rob sau om liber" (Coloseni 3, 11). In altă parte, iarăsi, Apostolul Pavel mărturiseste că doreste ca ţoti să ajungem la această înfrătire ''unde nu mai este iudeu, nici elin, nu mai este nici rob, nici om liber, nici bărbat, nici femeie, pentru că voi ţoti una sunteti în Iisus Hristos" (Galateni 3, 28). Iar Sfânta noastră Biserică de secole se roagă neîncetat pentru pacea întregii lumi şi pentru unirea tuturor. Asadar, scopul Sfintei noastre Biserici este acesta: să alunge patimile din oameni si, ca urmare, şi din popoare, să-i înfrătească şi să-i unească cu Tatăl nostru care este acelasi, dar în spiritul libertătii. Prin urmare, o asemenea miscare de înfrătire a popoarelor şi o asemenea încercare de unire şi de pace n-a fost cu putintă să nu fi fost îmbrătisată şi de Biserica noastră. Asadar, ca crestini, dorim şi vrem unirea popoarelor şi dorim să nu mai fie evreu, sau grec, sau german, sau italian, sau olandez; ba mai mult decât atât, suntem cei dintâi care o voiam şi o căutam şi care ne rugăm pentru împlinirea ei.

Două cuvinte despre istoria Uniunii Europene

Anumite cercuri necunoscute şi obscure, având drept instrumente pe cancelarul german

Konrad Adenauer şi pe ministrul de externe al Frantei Robert Schumann, au lansat ideea

construirii unei Comunităti Europene a cărbunelui şi a otelului. Pentru această idee au

contrasemnat în aprilie 1951: Franta, Germania de Vest, Italia şi tările Beneluxului. La 25

martie 1957 aceste tări au purces şi au contrasemnat Conventia de la Roma, creând astfel CEE (Comunitatea Economică Europeană), care avea deja organe şi mecanisme legiferate pentru luarea deciziilor. Această CEE s-a extins treptat, cuprinzând în total 15 tări. In februarie 1992, în orasul Maastricht din Olanda, cele 12 tări de pe atunci au semnat şi au intrat deja în procesul de transformare a CEE în Uniunea Europeană (UE) prin celebra Conventie de la Maastricht. Prin validarea ei s-a modificat radical conventia initială de constituire semnată la Roma în 1957, comunitatea economică a intrat într-un proces de unificare militară, politică şi monetară şi deja s- a creat UE. Din acest moment au început să apară tot mai mult nori negri la orizontul Europei şi a devenit vizibil caracterul antidemocratic prin care se încearcă constituirea acestei uniuni.

Apusul Libertatii (2)

Necesitatea creării unui sistem European

0 constatare comună este aceea că cercurile care promovează ideea unificării europene purced treptat la materializarea ei, dezvăluind popoarelor încet-încet, putin câte putin, forma pe care vor s-o dea Europei Unite. Astfel, arată limpede că nu vor ca popoarele să înteleagă de la început ce li se pregăteste la sfârsit.

Ne e imposibil să descriem în această carte, cu toate amănuntele, tot ce cuprind aceste

acorduri şi conventii; ne vom exprima însă obiectiile şi vom spune care e părerea noastră.

aşadar le spunem acestor cercuri:

1. Intrucât sustineti că ati creat UE exclusiv pentru bunăstarea şi pacea popoarelor, atunci de ce n-ati creat şi un cadru legal, o Constitutie europeană, care să consfintească toate drepturile omului şi ale cetăteanului ca şi prevederile fundamentale ale constitutiilor nationale privind consfintirea libertătii fiecărui cetătean în parte? De ce n-ati creat un program de convergentă cu măsuri concrete unde să se vadă limpede întregul plan al evolutiei noastre în cadrul UE şi care va fi forma ei finală? Oare n-ar fi trebuit să supuneti acest plan atentiei guvernelor nationale, şi ele, la rândul lor, să-l supună judecătii şi controlului popoarelor lor ? Popoarele n-ar fi trebuit ca prin referendum (drept care în patria noastră decurge din art. 44 al Constitutiei, art. care prevede anuntarea unui referendum ''pentru proiectele de lege votate, care reglementează o problemă socială foarte importantă") să aprobe sau să respingă acest plan sau să ceară modificarea lui, asa cum ar dori, de vreme ce pentru ele spun eti că realizati această uniune ?

2. Nu numai că nu ne-ati spus ce plănuiti, dar sistematic ne-ati ascuns şi costul acestei

convergente. Nu ne-ati informat ce sacrificii trebuie să suferim, nu ne-ati spus, cu alte cuvinte, că trebuie să ne transformăm din cetăteni liberi în supusi si, mai mult chiar decât atât, supusi controlati electronic. Nici măcar nu ne-ati întrebat dacă suntem dispusi la aceste sacrificii sau dacă ne stă în putintă să le facem. Pur şi simplu, fără să întrebati pe nimeni, ati considerat că e bine să ne aruncati în mare şi câti se îneacă, să se înece, câti înoată, să înoate, şi dacă sunt norocosi şi scapă de rechini... au scăpat.

Puteti să ne spuneti cum ati acceptat să semnati în alb aderarea la o Uniune Europeană a cărei formă finală rămâne încă necunoscută, o UE care n-are Constitutie şi legi cunoscute de la început ? Cum ati acceptat să intrăm într-o Europă unde toate se uneltesc în întuneric şi cum ati acceptat şi ati semnat fără conditii pentru o uniune pe care au făcut-o ''cu sens unic", o uniune în care conventiile şi legile se fabrică ''din mers", ascunzând scopul îndepărtat pe care îl urmăresc, care nu sunt altceva decât enigme pe care înalta autoritate de la Bruxelles le interpretează de fiecare dată asa cum îi convine; conventii şi legi care se schimbă, care sunt reconsiderate de la o zi la alta şi care arată mereu o altă fată a Europei, diferită de cea de la început ? Chemăm ca martor al spuselor noastre pe respectabilul nostru ministru al justitiei, domnul Evanghelos Ianopoulos, care în a VI-a sedintă a Camerei din 31 iulie 1992 (în care sa discutat validarea Convetiei de la Maastricht) printre altele a spus şi următoa rele despre toate conventiile de tip Maastricht, Schengen s. a. m. d., mărturisind necunoscutul parcursului şi al scopului acestora: ''Putem sti care e începutul acestor conventii internationale, dar nimeni nu stie care e parcursul, care e sfârsitul şi care e scopul lor" (din procesele verbale ale Camerei).

3. Cea mai mare crimă comisă în acest moment este însă desfiintarea art. 1, § 2 şi 3 din

Constitutia Greciei, fiindcă aceste paragrafe prevăd ''că fundamentul unui stat este

suveranitatea poporului. Toate puterile izvorăsc din popor şi există numai pentru el şi pentru natiune"; si, ca să ne facem întelesi, vom explica despre ce e vorba în putine cuvinte: până acum Constitutia noastră recunostea ca unic suveran şi ca unică putere poporul; poporul era stăpân: alegea 300 de reprezentanti şi îi plasa în Cameră ca functionari ai săi, ca să-I reprezinte părerile şi ca să împlinească opera pe care i-o încredinta el însusi s-o ducă la îndeplinire, de unde şi denumirea de ''ministri" ( cei de sub lucrare ). Constitutia noastră afirmă limpede că toate puterile izvorăsc din popor şi există numai pentru el (pentru a-l sluji); de aceea şi vedem că, dacă un guvern nu exprima vointa poporului, acesta protesta, ceea ce avea ca rezultat faptul că guvernul se conforma indicatiilor lui. Astăzi însă, unii din cei care ne repre zintă, fără măcar să întrebe poporul, care le este stăpân şi care nu le dă dreptul să facă fără nici un control tot ce doresc, au schimbat stăpânul, diminuând rolul poporului şi transformându-l din stăpân în supus al unei autorităti supreme, necontrolate şi cu totul străine de popor; ei s-au angajat să nu mai asculte de acum înainte ce doreste poporul grec, ci ce le spune puterea de la Bruxelles, care stabileste şi face de acum înainte regulile vietii poporului, atât la nivel national, cât şi la nivelul vietii personale. De aceea, oricât veti protesta dumneavoastră şi oricât veti manifesta pentru o revendicare dreaptă, auziti şi veti auzi de acum înainte, de pe o bază sigură, de la politicienii nostri aceasta: ''E recomandare comunitară şi suntem obligati să ne supunem; de aceea nu putem face altfel".

Puteti, fratilor, să vă închipuiti ce urmări nefaste va avea această schimbare ? ''Pe drumuri să cădeti şi sufletul să vi-l dati" şi pe nemti tot n-o să-i intereseze şi o să vă silească să le aplicati recomandarea ! As vrea să-l chem aici ca avocat pe ministrul nostru Gherasimos Arsenis care la 27 iulie 1992, în cea de a doua sesiune a Camerei printre alte cuvinte de mare importantă a spus şi ceea ce urmează: ''Conventia de la Maastricht este o chestiune serioasă; în putine cuvinte, conventia de la Maastricht redistribuie puterile sau, ca să fiu mai exact, le transferă de la organele prevăzute chiar de Constitutie organelor centrale ale Europei. 0 asemenea chestiune atât de serioasă ar fi trebuit discutată în Cameră, lăsîndu-ne un răgaz de timp şi după ce va fi fost consultat în totalitate poporul elen. Conventia de la Maastricht este un compromis istoric; este un compromis istoric al marilor puteri care avansează cu pasi mici şi evazivi. Nu veti vedea în textul Conventiei de la Maastricht adevărata viziune a europenilor. Nu veti vedea în această Conventie ecoul gândirii subtile şi profunde a unui Goethe, nu veti vedea în Conventie armonia unui Beethoven. Veti simti însă foarte puternic mâna grea a unui bancher german".

Aceste lucruri le-a spus atunci ministrul nostru şi a fost aplaudat cu mult entuziasm de

întregul PA.SO.K. A doua zi, domnul deputat Dimitris Kostopoulos, a completat: ''Referentul PA.SO.K-ului, ieri si, în general, însusi presedintele său azi au vorbit despre Goethe şi Beethoven, spunând că nu se află în Conventie, unde există însă mâna grea a unui bancher german; noi vom spune doar atât: piciorul sau cizma grea a capitalului financiar al Germaniei".

Ii întrebăm aşadar direct pe ţoti guvernantii nostri şi pe ţoti cei responsabili: a) De ce nu ne-ati informat ? De ce atunci când ati fost desemnati la alegeri nu ne-ati spus absolut nimic, încât să fiti împuterniciti de popor să actionati în consecintă ? Nu stiti, domnilor că afacerea în discutie (a transferului de putere) depăseste hotarele jurisdictiei Camerei ? Este oare posibil, fiindcă tot invocati democratia, să hotărâti în lipsa poporului grec şi să cedati drepturile suverane ale tării noastre celor de la Bruxelles sau de altundeva ? Ii întrebăm: democratie avem oare sau o abominabilă dictatură ? Astăzi se întâmplă lucruri monstruoase: în timp ce îi arătăm cu degetul pe cei ce timp de 7 ani au încălcat Constitutia şi în timp ce sărbătorim căderea regimului lor şi restaurarea democratiei şi repunerea în vigoare a Constitutiei, astăzi, când unii ne desfiintează Constitutia după un plan amănuntit gândit si, mai mult decât atât, prin transferarea puterilor în afara Greciei (lucru pe care nu l-a făcut r egimul anterior) la voi domneste o tăcere de peste.

Dacă oamenii nostri politici, dacă ocârmuitorii nostri duhovnicesti şi poporul ca un singur

trup nu înteleg acum imediat ce dorim să spunem, atunci peste putin timp vom simti tot mai puternic gheata germanilor, dacă bineînteles n-am început deja s-o şi simtim, asa cum spuneau reprezentantii nostri parlamentari: ''Si aici intrăm deja în acordul Maastricht. Dacă vreti să stiti, eu intru cu inima grea, nu pentru că sunt mai exagerat de patriot decât dumneavoastră, ci pentru că stiu că intrăm desculti în mărăcini; şi nu pentru că vom deveni o Europă germană, sau o Europă a Germaniei, ci pentru că suntem deja" (Evanghelos Iannopoulos, sesiunea a VI-a din 31 iulie 1992).

In mod sigur, încă de pe acum au grijă să nu existe pentru popoare nici un fel de posibilităti de a reactiona. Atunci când popoarele îsi vor da seama că cineva le-a luat dreptul uman elementar la libertate şi la posibilitatea de expresie şi că deja sunt nevoite să urmeze recomandările comunitare obligatorii, vor ajunge la revoltă populară şi vor protesta. Cercurile UE stiau, atunci când au hotărât să purceadă la luarea acestor măsuri antidemocratice, că optiunile lor, după ce la un moment dat vor fi recunoscute de popoare, vor duce pe bună dreptate la reactii violente. Astfel au inventat acest celebru acord de la Schengen pentru a-I putea, justificând că apără interesul european, public şi national sau interesul sigurantei publice, învinovăti pe ţoti cei care îsi vor revendica drepturile omului; va deveni atunci illegal să mai pretindă cineva aceste drepturi, de vreme ce, bineînteles, ele n-au mai fost consfintite.

Prin urmare, oricine le va revendica va fi considerat vinovat şi va fi pus sub urmărire. Lucrurile acestea vi le spunem acum, pentru că mai târziu ni se va interzice să mai vorbim public despre ele, de vreme ce vor deveni o piedică în calea planurilor lor. Deja astăzi, când vorbim, în Europa încep să fie montate uriaşe reţele electronice dotate cu camere speciale, care vor urmări pe străzi ţoti cetătenii, aplicându-se astfel o supraveghere a tot şi a toate, cu pretextul, natural, al combaterii criminalitătii. Intrebati din curiozitate pentru ce motiv se cumpără sisteme de localizare mondială prin satelit (G.P.S. - Global Positionings Systems). Pentru că ei intentionează, stiind că va veni un timp în care veti întelege că ati fost înselati şi în care veti

dori să reactionati, să devină realitate instalarea unei supravegheri totale, pentru a putea

exercita un control electronic mondial.

Unii m-au întrebat: ''Asa cum stau lucrurile, să iesim sau să rămânem în UE ?". Atunci mi-am amintit ce au întrebat-o odată pe cămilă:

- Vrei la deal sau la vale ?

Iar cămila le-a răspuns:

- Măi, oameni, ses nu mai e deloc ?

Si noi, la rândul nostru, la fel întrebăm :

- A dispărut calea ''regală", calea de mijloc şi democratică ? De ce să ne găsim în fata unei dileme ? Să nu intrăm în UE deloc sau să intrăm desculti în mărăcini ? E atât de greu să fim încăltati cu o pereche de papuci ? Sau intentionat nu ne lasă, pentru că urmăresc un scop al lor? De ce au grijă să facă ca evolutia noastră spre unitate să fie un drum cu sens unic ? De ce ne pun în fata dilemei: ''Fie înăuntru murind, fie afară dându-ne sufletul ? De ce nu ne vorînăuntru vii ? Aici nu suntem noi de acord.

Apusul Libertatii (3)

Dreptul comunitar prevalează şi e superior oricărei legi nationale, ca şi Constitutiei

Fratilor, vă rugăm mult, dacă vă iubiti tara, fiti foarte atenti, pentru că în acest moment ea

trece prin cea mai critică perioadă a istoriei ei, iar noi vom da socoteală pentru că ori facem tot ce ne stă în putintă să rămână liberă, ori, stând nepăsători, o vom ajuta să dispară si, în mod firesc, împreună cu ea şi noi.

Observăm că poporul grec, dar şi câtiva capi ai Bisericii noastre nu cunosc această temă atât de gravă, că oamenii nostri politici sunt neputinciosi să urmeze o politică diferită de ceea a Bruxelles-ului şi să traseze o politică în stare să facă viata usoară poporul nostru. Lucrul acesta s-a întâmplat pentru că au cedat puterea străinilor, lăsându-i să ne guverneze, după ce au fost de acord şi au semnat că doresc să se aplice dreptul comunitar şi în Grecia noastră. Stiti ce înseamnă aceasta ? Inseamnă că dreptul comunitar se subordonează dreptului international şi astfel, în acord cu conventia de la Roma (care e actul de constituire al CEE),

se stabileste că e un drept superior şi că prevalează asupra oricărei legi comune nationale şi asupra Constitutiei însăsi! (Detalii despre această gravă temă juridică se pot citi la capitolul: ''Acordul Schengen - regimul juridic în tara noastră, cum este astăzi.) Acelasi lucru l-a gândit şi sectiunea a patra a Consiliului tării, la 28 ianuarie 1997:

''La acest lucru s-a gândit ieri sectiunea a patra a Consiliului tării, considerând că după

intrarea în vigoare a acordului de la Maastricht nu mai poate fi impusă măsura interzicerii

iesirii din ţară nici pentru impozitele neplătite, nici pentru motive de interes public ! (...) în argumentatia hotărârii se mentionează faptul că acordul de la Maastricht are o putere

supraconstitutională şi că, prin urmare, face inacceptabile prevederile legislative controversate care, în plus, contravin art. 5 al Conventiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi art. 1 al Protocolului aditional de la Paris" (Presa liberă, 29 ianuarie 1997). Intelegem noi oare şi presimtim ce importantă are şi care sunt prelungirile acestui fapt ? Puteti voi toti, care mai guvernati încă această tară, să întelegeti cu mintea limpede ţoti parametrii şi toate urmările

care, posibil, vor decurge din reglementările legislative ale legislatorilor europeni, care nouă ne sunt complet necunoscuti, dat fiind că n-am avut grijă să fi consfinti t mai înainte acele drepturi pe care pentru nimic în lume nu vrem să le pierdem ? Demn de atentie este şi fragmentul de mai jos, apartinând discursului rostit de ministrul nostru, dl. Miltiadis

Papaioannou, în a VI-a sedintă din 31 iulie 1992: ''Această Conventie, cu care astăzi ţoti

suntem de acord, slăbeste parlamentele nationale şi întăreste Comisia Europeană şi Consiliul de Ministri. Tendinta este, în opozitie cu ceea ce scrie în ea, de a se întări numai organelle formate din membri putini... Opera legislativă a Comunitătii n-o cunoastem nici noi, deputatii, n-o cunosc nici judecătorii, n-o cunosc nici avocatii. şi totusi trebuie s-o aplicăm" ! (din procesele verbale ale Camerei). Cum ati semnat asa ceva în alb ? Cine v-a împuternicit să semnati în numele nostru cum că suntem obligati să ne conformăm la toate actele legiferate de acum înainte de străini? Ati arătat o încredere atât de oarbă ? A fost cu putintă ca mână de grec să semneze constient că ceea ce se legiferează la Bruxelles e mai presus de Con stitutia noastră şi să desfiinteze articolul respectiv, dând de acum înainte Constitutiei noastre - cu sânge votată - un caracter istoric?

Asadar, întelegem ţoti foarte bine că e doar o chestiune de timp să ajungă la mila celor care detin puterea toate aspectele şi ţoti parametrii vietii noastre până acum consfintite de

Constitutia Greciei. Pur şi simplu trebuie să asteptăm să se legifereze ceva la Bruxelles pentru a vedea cum propria noastră lege cedează şi cum vom fi de acum înainte împovărati de toate urmările aceastei cedări.

Dacă as încerca să enumăr aici unul câte unul toate aspectele, toate prelungirile şi urmările pe care le vom suporta ca natiune, ca cetăteni greci, ca Biserică şi ca crestini ortodocsi, ''cred că lumea toată n-ar putea cuprinde toate cărtile care ar trebui scrise". Mă voi multumi, asadar, la acestea, lăsându-i pe cinstitii nostri ierarhi să aibă în vedere ţoti parametrii şi să cântărească urmările care vor rezulta din deprecierea dreptului nostru national şi a Constitutiei, în drept secundar şi din legiferarea dreptului comunitar, ca drept primar. Dacă chestiunea nu e luată acum în seamă, nu peste mult timp va fi deja foarte târziu, pentru că, asa cum am spus-o, vor avea grijă să nu mai existe nici o posibilitate pentru popoare de a reactiona. Oamenii nostrii politici trebuie, chiar şi acum, să fie constienti de gravitatea chestiunii şi să-si assume răspunderile în fata poporului pe care se presupune că-l mai reprezintă. Dar şi fiecare cetătean grec are datoria de a-si manifesta dezacordul, de a protesta şi de a-i informa pe reprezentantii şi pe conducătorii săi în legătură cu acesta.

Apusul Libertatii (4)

Cum ni se impune să fie UE

Până acum am demonstrat că noi considerăm că se impune unirea noastră cu Europa şi că odorim fierbinte din toate punctele de vedere (politic, economic s.a.m.d.). Nu suntem totusi de acord în nici un chip cu modul antidemocratic în care ea ni se impune şi e pusă treptat la cale de anumite cercuri obscure. Nu suntem de acord cu faptul că ''se clădeste" pe ignoranta atât a popoarelor, cât şi a deputatilor şi a factorilor guvernamentali, asa cum ei însisi o mărturisesc deschis, iar acest lucru devine demn de atentie şi provoacă mirare. De aceea, adăugăm aici câteva fragmente din procesele verbale ale Camerei, pentru a avea drept martori celor spuse chiar pe cei ce votează legile în contul nostru si, în general, pe ţoti aceia care ne reprezintă.

1. A treia sedintă, din 28 iulie 1992: ''Modelul unificării politice este necunoscut. De

asemenea, nu stim când va fi şi cum va fi, şi dacă va fi federatie sau comunitate de state.

Pentru că în Conventie doar ni se sugerează că scopul ei ar fi unificarea politică, fără nici o referire specială la politicile care vor duce la realizarea ei si, bineînteles, fără nici un calendar de aplicare a unor măsuri sau a unor politici". (Din discursul deputatului Ioanis Skoularikis)

2. A treia sedintă din 28 iulie 1992, fragment din procesele verbale ale Camerei, din discursul deputatului Elefterios Varivakis: ''Ne aflăm în fata unor Ťcompromisuri încrucisateť, care se vor modifica simultan şi în măsura în care se vor modifica şi datele încrucisate. Iar acest lucru se vede de-a lungul, de-a latul şi în profunzimea Conventiei (Maastricht). Contradictii, ezitări, incertitudini şi imperfectiuni la toate capitolele arată că există o putere nesigură care trebuie să se instaleze şi care are nevoie de confirmare. In timp ce Ťfluiditateať care marchează această Conventie în sine mărturiseste că ne aflăm exact la începutul unei lupte... Care este în această clipă caracterul unificării Europei ? Unde merge Europa ? Unde se găseste Europa şi cum poate prevedea cineva că va merge? Este cert faptul că ceea ce a reiesit ca text nu exprimă o federalizare sau o confederalizare... "

3. A sasea sedintă din 31 iulie 1992, un fragment din procesele verbale ale Camerei, din

discursul domnului Evanghelos Iannopoulos: ''Din păcate, nici timpul şi nici mijloacele nu neau permis să informăm, asa cum eram datori s-o facem, poporul grec. şi să nu considere cineva că exagerez atunci când spun că multi din noi nu numai că nici n-au analizat în întregime continutul Conventiei, dar nici n-au îmbrătisat cu convingere anumite lucruri, şi acestea ar fi trebuit să fie un motiv care să ne facă să transmitem şi în afară continutul Conventiei. Inainte de toate, tineretului, fiindcă el va fi acela care va ridica greutatea câtorva epoci, pentru că stim de unde încep aceste conventii internationale stabilite, dar nimeni nu stie ce parcurs şi ce sfârsit au".

După cele spuse de respectabilul nostru ministru, domnul Evanghelos Iannopoulos, că de fapt nu stim încotro ne duc şi care va fi sfârsitul pe care l-au ales pentru noi, întrebăm pe fiecare asa-numit ''progresist": cum veti întâmpina cazul în care cineva pe care l-ati împutemicit să vă reprezinte a semnat în contul dumneavoastră în josul unei coli de referintă albe, având ceva scris numai la început, coală care, mai ales, va fi completată mai târziu adăugându-i cineva tot ceea ce-i place ? Noi nu cerem nimic absurd. Cerem să stim unde merge Europa, Grecia noastră si, prin urmare, şi noi. De ce vor să ne îmbarce obligatoriu într-un automobil condos de un sofer necunoscut şi să nu ne intereseze încotro ne duce ? Ca să stim aşadar unde mergem şi să acceptăm în final să mergem, vom spune cele ce urmează despre UE:

1. Trebuie să fie o uniune de state autonome şi confederate. De la început însă, trebuie să se stabilească într-o cartă-statut şi într-o Constitutie imaginea completă şi clară a (modului) în care porneste, trebuie să se arate încotro va merge şi cum se va constitui la sfârsit. Pentru că nu se poate ca înainte de a exista toate acestea să se transfere puterile de la organele nationale la cele supranationale. Acest lucru echivalează cu o lovitură de stat disimulată, fără precedent.

2. Trebuie să ia nastere prin proceduri democratice. Să fie o Europă care să se sprijine pe

Constitutie, care va fi fost controlată şi autorizată nu numai de guverne şi de oamenii politici, ci şi direct, chiar de popoarele Europei prin referendum, drept care pentru noi decurge din art. 44, § 2 al Constitutiei, unde se prevede organizarea referendumului pentru ''proiectele de lege votate care reglementează o chestiune socială de mare importantă... " De asemenea, indispensabil este ca în prealabil să se comunice un program de convergentă cu măsuri concrete, pentru ca poporul grec să cunoască sacrificiile pe care trebuie să le suporte pentru realizarea aceastei convergente. (Până acum n-a mai existat niciodată o chestiune socială de o gravitate asa de mare - şi cred că nici nu va mai exista o alta şi mai gravă - care să stabilească viitorul şi evolutia acestui popor.)

3. Trebuie să fie o uniune de state autonome şi confederate, fiecare având propria lui

Constitutie. Ăceasta va consfinti şi va apăra toate institutiile diacronice cu care a fost crescută şi hrănită fiecare natiune, arătându-se astfel respectul cuvenit identitătii istorice, politice, culturale şi religioase a natiunilor.

4. Trebuie să fie o Europă Unită democratică, constituită din natiuni egale, care va asigura drepturile omului şi libertătile, atât ale persoanei, cât şi ale ansamblului societătii,

împrejmuind şi păzind înainte de toate, ca un bun gospodar, granitele ei externe de orice

conspiratie.

Noi nu cerem multe pentru uniune, ci lucruri putine şi limpezi; asadar, nu putem întelege de ce nu ne putem ''întelege" cu asa-zisii ''progresisti".

5. Trebuie să fie o Europă Unită, asezată pe temelia întelegerii reciproce, a înfrătirii

popoarelor, şi pe convergenta constiintelor. Nu suntem de acord cu o Europă a cifrelor şi a unei convergente exclusiv a economiilor. Reactionăm la o Europă ''creuzet", în care, pentru a intra, natiunile trebuie să fie mai întâi nivelate, diminuate, să fie stearsă orice urmă a identitătii popoarelor lor, să desfiinteze libertatea personală a cetătenilor lor, transformându-I în supusi.

Noi nu suntem de acord cu o Europă care consideră că popoarele sunt nevoite - şi trebuie să li se impună - să spună numai ''da" la recomandările şi la decretele pe care le ia pe întreg parcursul ei pe drumul ''cu sens unic". Ajunge cu cedările prostesti pe care le-am făcut până astăzi, ajunge cu purtarea servilă ! Greciei i se cuvine dacă nu altceva, datorită istoriei şi credintei ei, rolul unui membru cu drepturi depline şi nu rolul unei servitoare încinsă cu sort care stie numai să-si încline capul şi să se grăbească să îndeplinească recomandările (comunitare) stăpânilor ei, de dragul unui ''bacsis" Delor, care şi acesta provine din sudoarea poporului ei.

Cer de la dragostea dumneavoastră să mă iertati dacă am vorbit prea mult despre tema

aceasta, dar consider că este o temă de importantă majoră. Voi încheia aici cu o mică

istorioară, o mică parabolă care exprimă părerea personală a autorului, care nu încearcă -să răstoarne o situatie sau să influenteze părerea cititorului, oricare ar fi ea, ci pur şi simplu refuză răspunderea creată de o consimtire tacită. Povestioara este următoarea:

Lupul însetat de sânge a îmbătrânit într-o vreme şi neputincios cum era nu mai putea vâna. S-a dus aşadar într-o pestera, s-a asezat acolo şi a început să strige la animalele care treceau:

- Ah, dragele mele animale, am îmbătrânit deja şi nu mai stiu cât o să mai trăiesc. Vreau totusi acum, chiar dacă e târziu, să uităm cele trecute, vremurile când vă vânam ca să vă mănânc.Vreau acum să facem o conventie de pace de dragoste, să ne împăcăm şi să fim una ! Prin vecinătate treceau iepurele, căprioara, viezurele şi multe alte animălute; l-au crezut, au răspuns la chemarea lui şi s-au dus lângă el. El însă le-a sfâsiat şi si-a săturat foamea, umplând intrarea pesterii cu oase multe. La un moment dat a apărut şi vicleana vulpe, a dat roată pesterii şi după ce a cercetat-o cu atentie, a auzit invitatia lupului care o chema să vină lângă el, să se unească în dragoste şi prietenie. Atunci vulpea i-a răspuns:

- Oh, bietule lup, bine le mai spui tu acum ! Toate sună foarte frumos, dar pe dinafară pestera ta e plină de oase proaspete. Te cred, desigur, că doresti foarte mult şi vrei săfim una, dar mie, asa cum întelegi tu unirea, nu-mi place deloc. Pentru că, într-adevăr, dacă te cred şi vin lângă tine tu mă mănânci şi după ce ajung în pântecele tău, atunci fireste că vom fi una. Eu nu voi mai exista deloc şi tu vei fi numai unul, de aceea pe mine mă iartă şi caută-ti alti prosti ca să fii una cu ei.

Unirea pe care încearcă s-o înfăptuiască astăzi în Europa are ca model metoda lupului. Noi însă, scârbiti de modele de acest fel, spunem din toată inima: NU !

In continuare vă vom prezenta un fragment foarte interesant din revista ''Nemesis" semnat de reputata ziaristă Liana Kanelli (nr. 35/ 20 febr. 1997). Din articolul său se vede clar că sunt multi aceia care aplaudă şi care contribuie la disparitia noastră. Fragmentul provine din declaratiile fostului ministru de externe al SUA, Henry Kisinger din septembrie 1994:

''Poporul grec este greu de guvernat şi de aceea trebuie să-l lovim adânc în rădăcinile sale

culturale. Numai atunci se va învăta minte. Inteleg adică să lovim limba, religia, rezervele lui spirituale şi istorice, astfel încât să-i neutralizăm orice posibilitate de a se dezvolta, de a se remarca, de a se impune, pentru a nu ne mai stânjeni în Balcani, în Mediterana răsăriteană, în Orientul Apropiat, în toată această regiune nevralgică şi de mare importantă strategică pentru noi şi pentru politica SUA".

Apusul Libertatii (6)

Proiect de lege - ''Protejarea individului de prelucrarea datelor cu caracter personal"

Pentru că UE obligă Grecia să aplice acordul Schengen din octombrie 1997, tara noastră a trebuit să depună eforturi pentru pregătirea deplină a punerii sale în practică. Cele mai

importante probleme pe care le întâmpină deplina punere în aplicare în tara noastră a

acordului Schengen sunt următoarele: 1. Votarea legii protejării datelor cu caracter personal. Această lege este o premisă de bază pentru trecerea în tara noastră la validarea acordului Schengen, astfel încât acesta să fie pus în aplicare. 2. Infrastructura electronica cerută pentru sustinerea tehnică a acordului Schengen. (In ce priveste infrastructura electronică, aceasta a început să se materializeze aproape cu un an mai devreme. Acordul Schengen se aplică aşadar cu mult înainte de a fi validat de Cameră. Vedeti atunci câtă consideratie au pentru guvernele şi pentru popoarele lor; mai întâi se construieste infrastructura şi începe să se aplice acordul şi numai apoi reprezentantii poporului se presupune că se pronuntă în legătură cu ce doreste poporul. Atât de ''democratic" ne impune această Europă tot ce doreste !

Mai regalisti decât regale

In martie 1997 a venit în Parlamentul grecesc spre votare celebra lege cu denumirea:

''Protejarea individului de prelucrarea datelor cu caracter personal". Fiti atenti aici, fratilor, ce s-a întâmplat: prin articolele legii 2472/1997, pe care au făcut-o, vezi Doamne, ca să ne protejeze de acord, ei depăsesc chiar şi ce prevede acordul însusi. şi în timp ce articolele vorbesc despre date care privesc asa-zisa combatere a criminalitătii, prin legea 2472/1997 se adaugă în plus şi culegerea de date foarte personale, cum ar fi provenienta rasială şi natională, convingerile politice, religioase, rasiale, filosofice, participarea la organizatii sau la corporatii sindicale, probleme care privesc sănătatea, protectia socială şi viata erotică personală.

Asa cum putem constata, prin acest acord au venit să ne lege picioarele; desi au făcut legea 2472/1997 ca să ne protejeze, ne-au legat de fapt şi de mâini, şi de picioare. Foarte multi deputati din toate partidele au cerut ca legea să nu se voteze şi au cerut să li se dea o explicatie asupra scopului pe care-l serveste urmărirea vietii particulare a cetătenilor şi centralizarea datelor personale. Bineînteles că n-au primit nici un răspuns ! Domnul deputat Ioannis Kapsis a luat cuvântul în Cameră pe 13 martie 1997 şi a cerut domnului ministru al Justitiei să-I răspundă atunci imediat: ''Prima mea observatie se adresează personal ministrului, care are un bogat istoric de lupte pentru cauza democratiei şi a drepturilor individuale, şi îl rog să-mi spună - pentru a putea vota acest articol - un caz ipotetic în care culegerea de date personale poate constitui un avantaj pentru societate în ansamblul ei. Il rog să mă întrerupă şi să-mi spună un caz, cel mai fantastic şi cel mai ipotetic. Dacă nu mă întrerupe, va trebui ca în weekend să se gândească la această prevedere şi să interzică categoric orice centralizare de date personale, Nu pot întelege de ce societatea în întregul ei sau statul va fi protejat dacă cunoaste preferintele mele erotice sau activitătile mele. Nu mă tem, domnule ministru. Stiti că întreaga mea viată e deschisă ca o carte. Vă fac şi un serviciu. Nu trebuie ca această dispozitie să poarte semnătura lui Iannopoulos" (din procesele verbale ale Camerei).

Bineînteles că nu a existat bunul simt cuvenit, acela de a se răspunde la întrebarea deputatului care privea datele cu caracter intim. şi oricine nu si-a pierdut încă judecata va întelege de ce vor toate aceste date şi de ce nu răspund la aceste acuzatii când sunt întrebati în mod oficial în Parlament de către reprezentantii poporului. De altfel, toate le fac spre binele poporului!

Denumirea Legii 2472/1997

Această lege s-a numit ''Protejarea... " numai şi numai pentru a fi înselati. In conformitate cuspusele reprezentantilor poporului, ale parlamentarilor, numai eufemistic legea s-a numit asa, pentru a nu suna rău, cum spre exemplu Marea neprimitoare, neospitalieră a fost numită Marea Ospitalieră. La fel au procedat şi cu titlul legii. Domnul deputat Evghenios Haitidis, la 12 martie 1997, foarte bine a spus că: ''... în loc să ne protejeze, într-un mod, as spune, ascuns, cu o piele de oaie care încearcă să-l facă pe lup o oaie inofensivă, această lege legiferează în esentă - acolo unde vrea - aceste încălcări, aceste transgresări ale oricărei notiuni de deontologie, ale oricărei notiuni de etică, dar şi ale oricărei notiuni - as spune - de democratie... " (din procesele verbale al Camerei).

Legea 2472/1997 va fi în vigoare până la validarea acordului

In tara noastră acum, în ultimul timp, se întâmplă lucruri ciudate. Desigur, n-am vrea

niciodată să credem că ministrii şi deputatii nostri orice fac, fac ca să ne vândă legati de mâini şi de picioare străinilor. Ne adresăm deci tuturor acelora care au votat legea 2472/1997 şi îi întrebăm: pentru ce motiv prietenii nostri, asociatii nostri, întrucât spun că au proiectat această lege ca să protejeze popoarele, n-au integrat-o chiar în articolele acordului Schengen ca, după validarea sa, să intre în vigoare şi legea respectivă, de vreme ce va fi cuprinsă în articolele sale ? Răspunsul e simplu pentru ţoti cei care încă obisnuiesc să gândească lucrurile şi să le studieze. Acordul Maastricht, acordul Schengen, orice acord european, şi în general dreptul comunitar, izvorăsc din dreptul international şi prin urmare sunt primare. Dimpotrivă, legea care s-a votat în Cameră este o lege natională comună care, după validarea acordului, cedează în fata sa. Sigur, o dată cu această lege cedează şi toate reglementările pozitive pe care le prevede şi care vin în contradictie cu articolele acordului. Astfel, de acum înainte poporul e lăsat la mila fiecărui guvernant şi la mila unei autorităti necunoscute. A unei autorităti care are

dreptul prin lege să culeagă şi să prelucreze date; să hotărască în ceea ce priveste aceste date şi care - de notat - e supremă şi incontrolabilă, adică nu poate fi controlată absolut de nimeni.

Legea de care vorbeam (2472/1997) serveste două scopuri: în primul rând, votarea ei a fost o conditie indispensabilă pentru validarea-acordului Schengen. In al doilea rând, prin votarea acestei legi a fost repusă în vigoare vechea lege (1599/1986 a lui M. Koutsoiorgas), a emiterii cărtilor electronice de identitate şi a numărului de cod unitar de înregistrare, dar deja intrăm în procedura emiterii lor.