Despre vremuri de acum s-a prezis de mult, de sfintii parinti. Mai jos sunt relatate cateva fragmente din carte “La apusul libertatii!”, de Ieromonahul Hristodul Aghioritul. Carte in care se vorbeste despre Culisele Uniunii Europene, Fata ascunsa a Acordului Schenghen, “Fiara” Uniunii Europene, Pecetea cu Codul de Bare. Aceasta Carte o puteti achizitiona de la Libraria Sophia: http://www.librariasophia.ro/carti-La-apusul-libertatii-Hristodul-Aghioritul-ierom.-so-1573.html
Introducere
Pentru că de-a lungul vremii, atunci când unii încercau să apere drepturile patriei noastre,
imediat altii, care se autonumeau ''progresisti", îi încadrau în categoria nationalistilor, a
obscurantistilor, a retrograzilor, a oamenilor care doresc să reînvie Evul Mediu, prin această
cărticică îi informăm pe asa-numitii progresisti în legătură cu toate pozitiile noastre şi le
demonstrăm că, la urmă, ei sunt cei care nu iubesc nici adevărata fraternitate a popoarelor,
nici libertatea şi nici progresul patriei noastre.
Deoarece am două calităti, ca şi majoritatea coplesitoare a poporului nostru, o să-mi permiteti
să vorbesc: a)ca cetătean de drept al Greciei (care, în conformitate cu art. 4, par. 1, 2 şi 3 din
Constitutie, ''e egal în fata legii", ''are drepturi egale şi obligatii" şi ''a dobândit toate calitătile
prevăzute de lege", şi care în conformitate cu art. 5, par. 1 ''are dreptul de a-si dezvolta liber
personalitatea şi de a participa la viata socială, economică şi politică a tării... ") şi b) ca crestin
ortodox care a fost însărcinat cu calitatea de duhovnic, competentă pe care mi-a încredintat-o
Sfânta noastră Biserică cu îngăduinta, prin rânduiala şi prin harul lui Dumnezeu.
Dorim Uniunea Europeană
Grecia este singura ţară care în trecut a avut de îndurat cele mai cumplite suferinte de la Apus şi care a suferit mari dezastre, urmarea cărora e faptul că astăzi am rămas cu sute de ani în urmă. (Nu mă voi referi pe larg la istorie, nu mă voi opri nici la cruciade, nici la contra-actiunile
Sfintei Aliante din timpul revolutiei de la 1821, nici la rolul pe care l-au jucat fortele europene în timpul campaniei din Asia Mică şi în tragedia care i-a urmat în jurul anului 1922, nici la atitudinea ostilă şi ipocrită a statelor din vestul Europei în timpul celui de-al doilea război mondial, în 1940, nici la atâtea şi atâtea alte evenimente, mai recente sau mai vechi, pentru că le sunt tuturor cunoscute.) Dar dacă cineva doreste să pună capăt umilintelor şi distrugerilor, nu poate fi, logic, altcineva decât noi, grecii. Asadar, noi ţoti doream şi visam o aliantă, o prietenie, în câteva cuvinte o Europă unită, în spiritul solidaritătii între state, din care să lipsească cu desăvârsire atitudinile divergente şi urmărirea unilaterală a intereselor nationale.
Incă un motiv important care ne-a făcut să considerăm imperioasă nevoia de a fi creată o
Europă unită este şi faptul că mica noastră
care are ceva specific: împotriva ei uneltesc direct sau ''subteran" toate tările cu care se
învecinează. (Este oare întâmplător ? Nu vom examina aici această chestiune.) Oricum,
amenintarea unui război catastrofal ne atârnă deasupra capului. Este aşadar logic ca, chiar
dacă toate câte le-am pomenit mai înainte n-ar proveni dintr-o judecată artificială, creată ca să ne oblige să recurgem la Apus, totusi, noi singuri simtim de la sine nevoia să sprijinim micile noastre forte pe ajutorul unei supraputeri cum este aceea care se creează astăzi, cea a Europei unite. Prin urmare, ca să vorbim limpede, spunem că: noi dorim şi urmărim, asa cum n-o doreste nici un alt popor european, să ne integrăm în această Europă unită. Să înceteze aşadar aceia care nutresc sentimente antigrecesti să ne mai acuze că nu dorim binele şi că nu urmărim interesul patriei noastre, bine care decurge, asa cum sustin ei în cazul de fată, din unirea noastră cu Europa, pentru că noi dorim şi o declarăm deschis, unirea aceasta, asa cum n-o doreste nici un alt popor, şi avem şi imbolduri curate care ne împing, ca unii ce sunt neputinciosi, să cerem ajutorul celor puternici. Dimpotrivă, germanul, de exemplu, nu are în jurul lui nici dusmani care să-l ameninte şi nici altii n-au vrut să-l distrugă. De aceea, e firesc ca motivele care îl împing spre uniune să fie absolut diferite de ale noastre. El o doreste numai şi numai pentru că piata lui este suprasaturată şi caută să si-o extindă; de aceea a şi inventat, împreună cu altii, crearea Pietei Comune, îngrijindu-se vizibil dinainte ca întreaga legislatie să fie în favoarea lui, pentru că altfel o asemenea uniune n-ar fi avut nici un sens pentru el. De aceea şi promovează punctual de vedere conform căruia va trebui ca, în luarea de decizii, să existe un raport diferit al voturilor fiecărui stat membru, proportional cu populatia lui, lucru care, natural, avantajează statele mari şi nu pe cele mici.
Dorim noi, crestinii ortodocsi, o uniune a popoarelor Europei ?
Domnul nostru Iisus Hristos este singurul care are şi care ne învată dragostea desăvârsită şi dezinteresată. El, ca Părinte ceresc, a dorit şi doreste să vadă că ţoti copiii Lui se iubesc şi că sunt uniti în spiritul Dragostei şi al Adevărului. El însusi, la prima Sa venire, de-a lungul întregii vieti pământesti, S-a străduit să ne unească pe toti. Totusi, nevoind să încalce liberal arbitru al omului, pentru că noi n-am vrut să ne lepădăm de patimile noastre, n-a reusit în
încercarea Lui şi cu durere ne-a spus: ''De câte ori am voit să adun pe fiii tăi, după cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar nu ati voit" (Matei 23, 37); şi în rugăciunea Sa arhierească Se roagă fierbinte pentru această dorintă a Sa: ''Dar nu numai pentru acestia Mă rog, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor, ca ţoti să fie una... ca ei să fie desăvârsiti întru unime" (Ioan 17, 20-21, 23).
Apostolii au luat ca o încredintare dorinta Domnului nostru şi au îndemnat pe fiecare să-si lase patimile şi dorintele interesate şi să ajungă ţoti la această unire şi înfrătire a popoarelor “unde nu mai este elin şi iudeu (german sau italian)... barbar sau scit, rob sau om liber" (Coloseni 3, 11). In altă parte, iarăsi, Apostolul Pavel mărturiseste că doreste ca ţoti să ajungem la această înfrătire ''unde nu mai este iudeu, nici elin, nu mai este nici rob, nici om liber, nici bărbat, nici femeie, pentru că voi ţoti una sunteti în Iisus Hristos" (Galateni 3, 28). Iar Sfânta noastră Biserică de secole se roagă neîncetat pentru pacea întregii lumi şi pentru unirea tuturor. Asadar, scopul Sfintei noastre Biserici este acesta: să alunge patimile din oameni si, ca urmare, şi din popoare, să-i înfrătească şi să-i unească cu Tatăl nostru care este acelasi, dar în spiritul libertătii. Prin urmare, o asemenea miscare de înfrătire a popoarelor şi o asemenea încercare de unire şi de pace n-a fost cu putintă să nu fi fost îmbrătisată şi de Biserica noastră. Asadar, ca crestini, dorim şi vrem unirea popoarelor şi dorim să nu mai fie evreu, sau grec, sau german, sau italian, sau olandez; ba mai mult decât atât, suntem cei dintâi care o voiam şi o căutam şi care ne rugăm pentru împlinirea ei.
Două cuvinte despre istoria Uniunii Europene
Anumite cercuri necunoscute şi obscure, având drept instrumente pe cancelarul german
Konrad Adenauer şi pe ministrul de externe al Frantei Robert Schumann, au lansat ideea
construirii unei Comunităti Europene a cărbunelui şi a otelului. Pentru această idee au
contrasemnat în aprilie 1951: Franta, Germania de Vest, Italia şi tările Beneluxului. La 25
martie 1957 aceste tări au purces şi au contrasemnat Conventia de la Roma, creând astfel CEE (Comunitatea Economică Europeană), care avea deja organe şi mecanisme legiferate pentru luarea deciziilor. Această CEE s-a extins treptat, cuprinzând în total 15 tări. In februarie 1992, în orasul
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu