Cum ni se impune să fie UE
Până acum am demonstrat că noi considerăm că se impune unirea noastră cu Europa şi că odorim fierbinte din toate punctele de vedere (politic, economic s.a.m.d.). Nu suntem totusi de acord în nici un chip cu modul antidemocratic în care ea ni se impune şi e pusă treptat la cale de anumite cercuri obscure. Nu suntem de acord cu faptul că ''se clădeste" pe ignoranta atât a popoarelor, cât şi a deputatilor şi a factorilor guvernamentali, asa cum ei însisi o mărturisesc deschis, iar acest lucru devine demn de atentie şi provoacă mirare. De aceea, adăugăm aici câteva fragmente din procesele verbale ale Camerei, pentru a avea drept martori celor spuse chiar pe cei ce votează legile în contul nostru si, în general, pe ţoti aceia care ne reprezintă.
1. A treia sedintă, din 28 iulie 1992: ''Modelul unificării politice este necunoscut. De
asemenea, nu stim când va fi şi cum va fi, şi dacă va fi federatie sau comunitate de state.
Pentru că în Conventie doar ni se sugerează că scopul ei ar fi unificarea politică, fără nici o referire specială la politicile care vor duce la realizarea ei si, bineînteles, fără nici un calendar de aplicare a unor măsuri sau a unor politici". (Din discursul deputatului Ioanis Skoularikis)
2. A treia sedintă din 28 iulie 1992, fragment din procesele verbale ale Camerei, din discursul deputatului Elefterios Varivakis: ''Ne aflăm în fata unor Ťcompromisuri încrucisateť, care se vor modifica simultan şi în măsura în care se vor modifica şi datele încrucisate. Iar acest lucru se vede de-a lungul, de-a latul şi în profunzimea Conventiei (
3. A sasea sedintă din 31 iulie 1992, un fragment din procesele verbale ale Camerei, din
discursul domnului Evanghelos Iannopoulos: ''Din păcate, nici timpul şi nici mijloacele nu neau permis să informăm, asa cum eram datori s-o facem, poporul grec. şi să nu considere cineva că exagerez atunci când spun că multi din noi nu numai că nici n-au analizat în întregime continutul Conventiei, dar nici n-au îmbrătisat cu convingere anumite lucruri, şi acestea ar fi trebuit să fie un motiv care să ne facă să transmitem şi în afară continutul Conventiei. Inainte de toate, tineretului, fiindcă el va fi acela care va ridica greutatea câtorva epoci, pentru că stim de unde încep aceste conventii internationale stabilite, dar nimeni nu stie ce parcurs şi ce sfârsit au".
După cele spuse de respectabilul nostru ministru, domnul Evanghelos Iannopoulos, că de fapt nu stim încotro ne duc şi care va fi sfârsitul pe care l-au ales pentru noi, întrebăm pe fiecare asa-numit ''progresist": cum veti întâmpina cazul în care cineva pe care l-ati împutemicit să vă reprezinte a semnat în contul dumneavoastră în josul unei coli de referintă albe, având ceva scris numai la început, coală care, mai ales, va fi completată mai târziu adăugându-i cineva tot ceea ce-i place ? Noi nu cerem nimic absurd. Cerem să stim unde merge Europa, Grecia noastră si, prin urmare, şi noi. De ce vor să ne îmbarce obligatoriu într-un automobil condos de un sofer necunoscut şi să nu ne intereseze încotro ne duce ? Ca să stim aşadar unde mergem şi să acceptăm în final să mergem, vom spune cele ce urmează despre UE:
1. Trebuie să fie o uniune de state autonome şi confederate. De la început însă, trebuie să se stabilească într-o cartă-statut şi într-o Constitutie imaginea completă şi clară a (modului) în care porneste, trebuie să se arate încotro va merge şi cum se va constitui la sfârsit. Pentru că nu se poate ca înainte de a exista toate acestea să se transfere puterile de la organele nationale la cele supranationale. Acest lucru echivalează cu o lovitură de stat disimulată, fără precedent.
2. Trebuie să ia nastere prin proceduri democratice. Să fie o Europă care să se sprijine pe
Constitutie, care va fi fost controlată şi autorizată nu numai de guverne şi de oamenii politici, ci şi direct, chiar de popoarele Europei prin referendum, drept care pentru noi decurge din art. 44, § 2 al Constitutiei, unde se prevede organizarea referendumului pentru ''proiectele de lege votate care reglementează o chestiune socială de mare importantă... " De asemenea, indispensabil este ca în prealabil să se comunice un program de convergentă cu măsuri concrete, pentru ca poporul grec să cunoască sacrificiile pe care trebuie să le suporte pentru realizarea aceastei convergente. (Până acum n-a mai existat niciodată o chestiune socială de o gravitate asa de mare - şi cred că nici nu va mai exista o alta şi mai gravă - care să stabilească viitorul şi evolutia acestui popor.)
3. Trebuie să fie o uniune de state autonome şi confederate, fiecare având propria lui
Constitutie. Ăceasta va consfinti şi va apăra toate institutiile diacronice cu care a fost crescută şi hrănită fiecare natiune, arătându-se astfel respectul cuvenit identitătii istorice, politice, culturale şi religioase a natiunilor.
4. Trebuie să fie o Europă Unită democratică, constituită din natiuni egale, care va asigura drepturile omului şi libertătile, atât ale persoanei, cât şi ale ansamblului societătii,
împrejmuind şi păzind înainte de toate, ca un bun gospodar, granitele ei externe de orice
conspiratie.
Noi nu cerem multe pentru uniune, ci lucruri putine şi limpezi; asadar, nu putem întelege de ce nu ne putem ''întelege" cu asa-zisii ''progresisti".
5. Trebuie să fie o Europă Unită, asezată pe temelia întelegerii reciproce, a înfrătirii
popoarelor, şi pe convergenta constiintelor. Nu suntem de acord cu o Europă a cifrelor şi a unei convergente exclusiv a economiilor. Reactionăm la o Europă ''creuzet", în care, pentru a intra, natiunile trebuie să fie mai întâi nivelate, diminuate, să fie stearsă orice urmă a identitătii popoarelor lor, să desfiinteze libertatea personală a cetătenilor lor, transformându-I în supusi.
Noi nu suntem de acord cu o Europă care consideră că popoarele sunt nevoite - şi trebuie să li se impună - să spună numai ''da" la recomandările şi la decretele pe care le ia pe întreg parcursul ei pe drumul ''cu sens unic". Ajunge cu cedările prostesti pe care le-am făcut până astăzi, ajunge cu purtarea servilă ! Greciei i se cuvine dacă nu altceva, datorită istoriei şi credintei ei, rolul unui membru cu drepturi depline şi nu rolul unei servitoare încinsă cu sort care stie numai să-si încline capul şi să se grăbească să îndeplinească recomandările (comunitare) stăpânilor ei, de dragul unui ''bacsis" Delor, care şi acesta provine din sudoarea poporului ei.
Cer de la dragostea dumneavoastră să mă iertati dacă am vorbit prea mult despre tema
aceasta, dar consider că este o temă de importantă majoră. Voi încheia aici cu o mică
istorioară, o mică parabolă care exprimă părerea personală a autorului, care nu încearcă -să răstoarne o situatie sau să influenteze părerea cititorului, oricare ar fi ea, ci pur şi simplu refuză răspunderea creată de o consimtire tacită. Povestioara este următoarea:
Lupul însetat de sânge a îmbătrânit într-o vreme şi neputincios cum era nu mai putea vâna. S-a dus aşadar într-o pestera, s-a asezat acolo şi a început să strige la animalele care treceau:
- Ah, dragele mele animale, am îmbătrânit deja şi nu mai stiu cât o să mai trăiesc. Vreau totusi acum, chiar dacă e târziu, să uităm cele trecute, vremurile când vă vânam ca să vă mănânc.Vreau acum să facem o conventie de pace de dragoste, să ne împăcăm şi să fim una ! Prin vecinătate treceau iepurele, căprioara, viezurele şi multe alte animălute; l-au crezut, au răspuns la chemarea lui şi s-au dus lângă el. El însă le-a sfâsiat şi si-a săturat foamea, umplând intrarea pesterii cu oase multe. La un moment dat a apărut şi vicleana vulpe, a dat roată pesterii şi după ce a cercetat-o cu atentie, a auzit invitatia lupului care o chema să vină lângă el, să se unească în dragoste şi prietenie. Atunci vulpea i-a răspuns:
- Oh, bietule lup, bine le mai spui tu acum ! Toate sună foarte frumos, dar pe dinafară pestera ta e plină de oase proaspete. Te cred, desigur, că doresti foarte mult şi vrei săfim una, dar mie, asa cum întelegi tu unirea, nu-mi place deloc. Pentru că, într-adevăr, dacă te cred şi vin lângă tine tu mă mănânci şi după ce ajung în pântecele tău, atunci fireste că vom fi una. Eu nu voi mai exista deloc şi tu vei fi numai unul, de aceea pe mine mă iartă şi caută-ti alti prosti ca să fii una cu ei.
Unirea pe care încearcă s-o înfăptuiască astăzi în Europa are ca model metoda lupului. Noi însă, scârbiti de modele de acest fel, spunem din toată inima: NU !
In continuare vă vom prezenta un fragment foarte interesant din revista ''Nemesis" semnat de reputata ziaristă Liana Kanelli (nr. 35/ 20 febr. 1997). Din articolul său se vede clar că sunt multi aceia care aplaudă şi care contribuie la disparitia noastră. Fragmentul provine din declaratiile fostului ministru de externe al SUA, Henry Kisinger din septembrie 1994:
''Poporul grec este greu de guvernat şi de aceea trebuie să-l lovim adânc în rădăcinile sale
culturale. Numai atunci se va învăta minte. Inteleg adică să lovim limba, religia, rezervele lui spirituale şi istorice, astfel încât să-i neutralizăm orice posibilitate de a se dezvolta, de a se remarca, de a se impune, pentru a nu ne mai stânjeni în Balcani, în Mediterana răsăriteană, în Orientul Apropiat, în toată această regiune nevralgică şi de mare importantă strategică pentru noi şi pentru politica SUA".
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu