Apusul Libertatii (1)

Despre vremuri de acum s-a prezis de mult, de sfintii parinti. Mai jos sunt relatate cateva fragmente din carte “La apusul libertatii!”, de Ieromonahul Hristodul Aghioritul. Carte in care se vorbeste despre Culisele Uniunii Europene, Fata ascunsa a Acordului Schenghen, “Fiara” Uniunii Europene, Pecetea cu Codul de Bare. Aceasta Carte o puteti achizitiona de la Libraria Sophia: http://www.librariasophia.ro/carti-La-apusul-libertatii-Hristodul-Aghioritul-ierom.-so-1573.html

Introducere

Pentru că de-a lungul vremii, atunci când unii încercau să apere drepturile patriei noastre,

imediat altii, care se autonumeau ''progresisti", îi încadrau în categoria nationalistilor, a

obscurantistilor, a retrograzilor, a oamenilor care doresc să reînvie Evul Mediu, prin această

cărticică îi informăm pe asa-numitii progresisti în legătură cu toate pozitiile noastre şi le

demonstrăm că, la urmă, ei sunt cei care nu iubesc nici adevărata fraternitate a popoarelor,

nici libertatea şi nici progresul patriei noastre.

Deoarece am două calităti, ca şi majoritatea coplesitoare a poporului nostru, o să-mi permiteti

să vorbesc: a)ca cetătean de drept al Greciei (care, în conformitate cu art. 4, par. 1, 2 şi 3 din

Constitutie, ''e egal în fata legii", ''are drepturi egale şi obligatii" şi ''a dobândit toate calitătile

prevăzute de lege", şi care în conformitate cu art. 5, par. 1 ''are dreptul de a-si dezvolta liber

personalitatea şi de a participa la viata socială, economică şi politică a tării... ") şi b) ca crestin

ortodox care a fost însărcinat cu calitatea de duhovnic, competentă pe care mi-a încredintat-o

Sfânta noastră Biserică cu îngăduinta, prin rânduiala şi prin harul lui Dumnezeu.

Dorim Uniunea Europeană

Grecia este singura ţară care în trecut a avut de îndurat cele mai cumplite suferinte de la Apus şi care a suferit mari dezastre, urmarea cărora e faptul că astăzi am rămas cu sute de ani în urmă. (Nu mă voi referi pe larg la istorie, nu mă voi opri nici la cruciade, nici la contra-actiunile

Sfintei Aliante din timpul revolutiei de la 1821, nici la rolul pe care l-au jucat fortele europene în timpul campaniei din Asia Mică şi în tragedia care i-a urmat în jurul anului 1922, nici la atitudinea ostilă şi ipocrită a statelor din vestul Europei în timpul celui de-al doilea război mondial, în 1940, nici la atâtea şi atâtea alte evenimente, mai recente sau mai vechi, pentru că le sunt tuturor cunoscute.) Dar dacă cineva doreste să pună capăt umilintelor şi distrugerilor, nu poate fi, logic, altcineva decât noi, grecii. Asadar, noi ţoti doream şi visam o aliantă, o prietenie, în câteva cuvinte o Europă unită, în spiritul solidaritătii între state, din care să lipsească cu desăvârsire atitudinile divergente şi urmărirea unilaterală a intereselor nationale.

Incă un motiv important care ne-a făcut să considerăm imperioasă nevoia de a fi creată o

Europă unită este şi faptul că mica noastră ţară este singura printre celelalte tări europene,

care are ceva specific: împotriva ei uneltesc direct sau ''subteran" toate tările cu care se

învecinează. (Este oare întâmplător ? Nu vom examina aici această chestiune.) Oricum,

amenintarea unui război catastrofal ne atârnă deasupra capului. Este aşadar logic ca, chiar

dacă toate câte le-am pomenit mai înainte n-ar proveni dintr-o judecată artificială, creată ca să ne oblige să recurgem la Apus, totusi, noi singuri simtim de la sine nevoia să sprijinim micile noastre forte pe ajutorul unei supraputeri cum este aceea care se creează astăzi, cea a Europei unite. Prin urmare, ca să vorbim limpede, spunem că: noi dorim şi urmărim, asa cum n-o doreste nici un alt popor european, să ne integrăm în această Europă unită. Să înceteze aşadar aceia care nutresc sentimente antigrecesti să ne mai acuze că nu dorim binele şi că nu urmărim interesul patriei noastre, bine care decurge, asa cum sustin ei în cazul de fată, din unirea noastră cu Europa, pentru că noi dorim şi o declarăm deschis, unirea aceasta, asa cum n-o doreste nici un alt popor, şi avem şi imbolduri curate care ne împing, ca unii ce sunt neputinciosi, să cerem ajutorul celor puternici. Dimpotrivă, germanul, de exemplu, nu are în jurul lui nici dusmani care să-l ameninte şi nici altii n-au vrut să-l distrugă. De aceea, e firesc ca motivele care îl împing spre uniune să fie absolut diferite de ale noastre. El o doreste numai şi numai pentru că piata lui este suprasaturată şi caută să si-o extindă; de aceea a şi inventat, împreună cu altii, crearea Pietei Comune, îngrijindu-se vizibil dinainte ca întreaga legislatie să fie în favoarea lui, pentru că altfel o asemenea uniune n-ar fi avut nici un sens pentru el. De aceea şi promovează punctual de vedere conform căruia va trebui ca, în luarea de decizii, să existe un raport diferit al voturilor fiecărui stat membru, proportional cu populatia lui, lucru care, natural, avantajează statele mari şi nu pe cele mici.

Dorim noi, crestinii ortodocsi, o uniune a popoarelor Europei ?

Domnul nostru Iisus Hristos este singurul care are şi care ne învată dragostea desăvârsită şi dezinteresată. El, ca Părinte ceresc, a dorit şi doreste să vadă că ţoti copiii Lui se iubesc şi că sunt uniti în spiritul Dragostei şi al Adevărului. El însusi, la prima Sa venire, de-a lungul întregii vieti pământesti, S-a străduit să ne unească pe toti. Totusi, nevoind să încalce liberal arbitru al omului, pentru că noi n-am vrut să ne lepădăm de patimile noastre, n-a reusit în

încercarea Lui şi cu durere ne-a spus: ''De câte ori am voit să adun pe fiii tăi, după cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar nu ati voit" (Matei 23, 37); şi în rugăciunea Sa arhierească Se roagă fierbinte pentru această dorintă a Sa: ''Dar nu numai pentru acestia Mă rog, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor, ca ţoti să fie una... ca ei să fie desăvârsiti întru unime" (Ioan 17, 20-21, 23).

Apostolii au luat ca o încredintare dorinta Domnului nostru şi au îndemnat pe fiecare să-si lase patimile şi dorintele interesate şi să ajungă ţoti la această unire şi înfrătire a popoarelor “unde nu mai este elin şi iudeu (german sau italian)... barbar sau scit, rob sau om liber" (Coloseni 3, 11). In altă parte, iarăsi, Apostolul Pavel mărturiseste că doreste ca ţoti să ajungem la această înfrătire ''unde nu mai este iudeu, nici elin, nu mai este nici rob, nici om liber, nici bărbat, nici femeie, pentru că voi ţoti una sunteti în Iisus Hristos" (Galateni 3, 28). Iar Sfânta noastră Biserică de secole se roagă neîncetat pentru pacea întregii lumi şi pentru unirea tuturor. Asadar, scopul Sfintei noastre Biserici este acesta: să alunge patimile din oameni si, ca urmare, şi din popoare, să-i înfrătească şi să-i unească cu Tatăl nostru care este acelasi, dar în spiritul libertătii. Prin urmare, o asemenea miscare de înfrătire a popoarelor şi o asemenea încercare de unire şi de pace n-a fost cu putintă să nu fi fost îmbrătisată şi de Biserica noastră. Asadar, ca crestini, dorim şi vrem unirea popoarelor şi dorim să nu mai fie evreu, sau grec, sau german, sau italian, sau olandez; ba mai mult decât atât, suntem cei dintâi care o voiam şi o căutam şi care ne rugăm pentru împlinirea ei.

Două cuvinte despre istoria Uniunii Europene

Anumite cercuri necunoscute şi obscure, având drept instrumente pe cancelarul german

Konrad Adenauer şi pe ministrul de externe al Frantei Robert Schumann, au lansat ideea

construirii unei Comunităti Europene a cărbunelui şi a otelului. Pentru această idee au

contrasemnat în aprilie 1951: Franta, Germania de Vest, Italia şi tările Beneluxului. La 25

martie 1957 aceste tări au purces şi au contrasemnat Conventia de la Roma, creând astfel CEE (Comunitatea Economică Europeană), care avea deja organe şi mecanisme legiferate pentru luarea deciziilor. Această CEE s-a extins treptat, cuprinzând în total 15 tări. In februarie 1992, în orasul Maastricht din Olanda, cele 12 tări de pe atunci au semnat şi au intrat deja în procesul de transformare a CEE în Uniunea Europeană (UE) prin celebra Conventie de la Maastricht. Prin validarea ei s-a modificat radical conventia initială de constituire semnată la Roma în 1957, comunitatea economică a intrat într-un proces de unificare militară, politică şi monetară şi deja s- a creat UE. Din acest moment au început să apară tot mai mult nori negri la orizontul Europei şi a devenit vizibil caracterul antidemocratic prin care se încearcă constituirea acestei uniuni.

Apusul Libertatii (4)

Cum ni se impune să fie UE

Până acum am demonstrat că noi considerăm că se impune unirea noastră cu Europa şi că odorim fierbinte din toate punctele de vedere (politic, economic s.a.m.d.). Nu suntem totusi de acord în nici un chip cu modul antidemocratic în care ea ni se impune şi e pusă treptat la cale de anumite cercuri obscure. Nu suntem de acord cu faptul că ''se clădeste" pe ignoranta atât a popoarelor, cât şi a deputatilor şi a factorilor guvernamentali, asa cum ei însisi o mărturisesc deschis, iar acest lucru devine demn de atentie şi provoacă mirare. De aceea, adăugăm aici câteva fragmente din procesele verbale ale Camerei, pentru a avea drept martori celor spuse chiar pe cei ce votează legile în contul nostru si, în general, pe ţoti aceia care ne reprezintă.

1. A treia sedintă, din 28 iulie 1992: ''Modelul unificării politice este necunoscut. De

asemenea, nu stim când va fi şi cum va fi, şi dacă va fi federatie sau comunitate de state.

Pentru că în Conventie doar ni se sugerează că scopul ei ar fi unificarea politică, fără nici o referire specială la politicile care vor duce la realizarea ei si, bineînteles, fără nici un calendar de aplicare a unor măsuri sau a unor politici". (Din discursul deputatului Ioanis Skoularikis)

2. A treia sedintă din 28 iulie 1992, fragment din procesele verbale ale Camerei, din discursul deputatului Elefterios Varivakis: ''Ne aflăm în fata unor Ťcompromisuri încrucisateť, care se vor modifica simultan şi în măsura în care se vor modifica şi datele încrucisate. Iar acest lucru se vede de-a lungul, de-a latul şi în profunzimea Conventiei (Maastricht). Contradictii, ezitări, incertitudini şi imperfectiuni la toate capitolele arată că există o putere nesigură care trebuie să se instaleze şi care are nevoie de confirmare. In timp ce Ťfluiditateať care marchează această Conventie în sine mărturiseste că ne aflăm exact la începutul unei lupte... Care este în această clipă caracterul unificării Europei ? Unde merge Europa ? Unde se găseste Europa şi cum poate prevedea cineva că va merge? Este cert faptul că ceea ce a reiesit ca text nu exprimă o federalizare sau o confederalizare... "

3. A sasea sedintă din 31 iulie 1992, un fragment din procesele verbale ale Camerei, din

discursul domnului Evanghelos Iannopoulos: ''Din păcate, nici timpul şi nici mijloacele nu neau permis să informăm, asa cum eram datori s-o facem, poporul grec. şi să nu considere cineva că exagerez atunci când spun că multi din noi nu numai că nici n-au analizat în întregime continutul Conventiei, dar nici n-au îmbrătisat cu convingere anumite lucruri, şi acestea ar fi trebuit să fie un motiv care să ne facă să transmitem şi în afară continutul Conventiei. Inainte de toate, tineretului, fiindcă el va fi acela care va ridica greutatea câtorva epoci, pentru că stim de unde încep aceste conventii internationale stabilite, dar nimeni nu stie ce parcurs şi ce sfârsit au".

După cele spuse de respectabilul nostru ministru, domnul Evanghelos Iannopoulos, că de fapt nu stim încotro ne duc şi care va fi sfârsitul pe care l-au ales pentru noi, întrebăm pe fiecare asa-numit ''progresist": cum veti întâmpina cazul în care cineva pe care l-ati împutemicit să vă reprezinte a semnat în contul dumneavoastră în josul unei coli de referintă albe, având ceva scris numai la început, coală care, mai ales, va fi completată mai târziu adăugându-i cineva tot ceea ce-i place ? Noi nu cerem nimic absurd. Cerem să stim unde merge Europa, Grecia noastră si, prin urmare, şi noi. De ce vor să ne îmbarce obligatoriu într-un automobil condos de un sofer necunoscut şi să nu ne intereseze încotro ne duce ? Ca să stim aşadar unde mergem şi să acceptăm în final să mergem, vom spune cele ce urmează despre UE:

1. Trebuie să fie o uniune de state autonome şi confederate. De la început însă, trebuie să se stabilească într-o cartă-statut şi într-o Constitutie imaginea completă şi clară a (modului) în care porneste, trebuie să se arate încotro va merge şi cum se va constitui la sfârsit. Pentru că nu se poate ca înainte de a exista toate acestea să se transfere puterile de la organele nationale la cele supranationale. Acest lucru echivalează cu o lovitură de stat disimulată, fără precedent.

2. Trebuie să ia nastere prin proceduri democratice. Să fie o Europă care să se sprijine pe

Constitutie, care va fi fost controlată şi autorizată nu numai de guverne şi de oamenii politici, ci şi direct, chiar de popoarele Europei prin referendum, drept care pentru noi decurge din art. 44, § 2 al Constitutiei, unde se prevede organizarea referendumului pentru ''proiectele de lege votate care reglementează o chestiune socială de mare importantă... " De asemenea, indispensabil este ca în prealabil să se comunice un program de convergentă cu măsuri concrete, pentru ca poporul grec să cunoască sacrificiile pe care trebuie să le suporte pentru realizarea aceastei convergente. (Până acum n-a mai existat niciodată o chestiune socială de o gravitate asa de mare - şi cred că nici nu va mai exista o alta şi mai gravă - care să stabilească viitorul şi evolutia acestui popor.)

3. Trebuie să fie o uniune de state autonome şi confederate, fiecare având propria lui

Constitutie. Ăceasta va consfinti şi va apăra toate institutiile diacronice cu care a fost crescută şi hrănită fiecare natiune, arătându-se astfel respectul cuvenit identitătii istorice, politice, culturale şi religioase a natiunilor.

4. Trebuie să fie o Europă Unită democratică, constituită din natiuni egale, care va asigura drepturile omului şi libertătile, atât ale persoanei, cât şi ale ansamblului societătii,

împrejmuind şi păzind înainte de toate, ca un bun gospodar, granitele ei externe de orice

conspiratie.

Noi nu cerem multe pentru uniune, ci lucruri putine şi limpezi; asadar, nu putem întelege de ce nu ne putem ''întelege" cu asa-zisii ''progresisti".

5. Trebuie să fie o Europă Unită, asezată pe temelia întelegerii reciproce, a înfrătirii

popoarelor, şi pe convergenta constiintelor. Nu suntem de acord cu o Europă a cifrelor şi a unei convergente exclusiv a economiilor. Reactionăm la o Europă ''creuzet", în care, pentru a intra, natiunile trebuie să fie mai întâi nivelate, diminuate, să fie stearsă orice urmă a identitătii popoarelor lor, să desfiinteze libertatea personală a cetătenilor lor, transformându-I în supusi.

Noi nu suntem de acord cu o Europă care consideră că popoarele sunt nevoite - şi trebuie să li se impună - să spună numai ''da" la recomandările şi la decretele pe care le ia pe întreg parcursul ei pe drumul ''cu sens unic". Ajunge cu cedările prostesti pe care le-am făcut până astăzi, ajunge cu purtarea servilă ! Greciei i se cuvine dacă nu altceva, datorită istoriei şi credintei ei, rolul unui membru cu drepturi depline şi nu rolul unei servitoare încinsă cu sort care stie numai să-si încline capul şi să se grăbească să îndeplinească recomandările (comunitare) stăpânilor ei, de dragul unui ''bacsis" Delor, care şi acesta provine din sudoarea poporului ei.

Cer de la dragostea dumneavoastră să mă iertati dacă am vorbit prea mult despre tema

aceasta, dar consider că este o temă de importantă majoră. Voi încheia aici cu o mică

istorioară, o mică parabolă care exprimă părerea personală a autorului, care nu încearcă -să răstoarne o situatie sau să influenteze părerea cititorului, oricare ar fi ea, ci pur şi simplu refuză răspunderea creată de o consimtire tacită. Povestioara este următoarea:

Lupul însetat de sânge a îmbătrânit într-o vreme şi neputincios cum era nu mai putea vâna. S-a dus aşadar într-o pestera, s-a asezat acolo şi a început să strige la animalele care treceau:

- Ah, dragele mele animale, am îmbătrânit deja şi nu mai stiu cât o să mai trăiesc. Vreau totusi acum, chiar dacă e târziu, să uităm cele trecute, vremurile când vă vânam ca să vă mănânc.Vreau acum să facem o conventie de pace de dragoste, să ne împăcăm şi să fim una ! Prin vecinătate treceau iepurele, căprioara, viezurele şi multe alte animălute; l-au crezut, au răspuns la chemarea lui şi s-au dus lângă el. El însă le-a sfâsiat şi si-a săturat foamea, umplând intrarea pesterii cu oase multe. La un moment dat a apărut şi vicleana vulpe, a dat roată pesterii şi după ce a cercetat-o cu atentie, a auzit invitatia lupului care o chema să vină lângă el, să se unească în dragoste şi prietenie. Atunci vulpea i-a răspuns:

- Oh, bietule lup, bine le mai spui tu acum ! Toate sună foarte frumos, dar pe dinafară pestera ta e plină de oase proaspete. Te cred, desigur, că doresti foarte mult şi vrei săfim una, dar mie, asa cum întelegi tu unirea, nu-mi place deloc. Pentru că, într-adevăr, dacă te cred şi vin lângă tine tu mă mănânci şi după ce ajung în pântecele tău, atunci fireste că vom fi una. Eu nu voi mai exista deloc şi tu vei fi numai unul, de aceea pe mine mă iartă şi caută-ti alti prosti ca să fii una cu ei.

Unirea pe care încearcă s-o înfăptuiască astăzi în Europa are ca model metoda lupului. Noi însă, scârbiti de modele de acest fel, spunem din toată inima: NU !

In continuare vă vom prezenta un fragment foarte interesant din revista ''Nemesis" semnat de reputata ziaristă Liana Kanelli (nr. 35/ 20 febr. 1997). Din articolul său se vede clar că sunt multi aceia care aplaudă şi care contribuie la disparitia noastră. Fragmentul provine din declaratiile fostului ministru de externe al SUA, Henry Kisinger din septembrie 1994:

''Poporul grec este greu de guvernat şi de aceea trebuie să-l lovim adânc în rădăcinile sale

culturale. Numai atunci se va învăta minte. Inteleg adică să lovim limba, religia, rezervele lui spirituale şi istorice, astfel încât să-i neutralizăm orice posibilitate de a se dezvolta, de a se remarca, de a se impune, pentru a nu ne mai stânjeni în Balcani, în Mediterana răsăriteană, în Orientul Apropiat, în toată această regiune nevralgică şi de mare importantă strategică pentru noi şi pentru politica SUA".

Apusul Libertatii (5)

Acordul Schengen - câteva date istorice

Anumite persoane care se găsesc în spatele întregii proceduri de creare a UE şi care încearcă să tragă sforile în modul lor cunoscut, dintr-o dată, într-un secret deplin, au semnat un accord ''diferit de celelalte". La 14 iunie 1985, Germania, Franta, Luxemburg, Olanda şi Belgia au semnat în orasul Schengen din Luxemburg acordul cu acelasi nume. Membrii fondatori ai acestui acord au mai făcut de atunci un pas, semnând la 19 iunie 1990 acordul de aplicare a Conventiei Schengen, un document constituit din 142 de articole. In 1990 a semnat Conventia Schengen şi Italia, iar în 1991 au aderat la ea Spania şi Portugalia. In noiembrie 1992 au semnat acordul Schengen şi Grecia şi Austria, iar în decembrie 1996 l-au semnat Danemarca, Suedia şi Finlanda.

Continutul acordului

Nu e posibil să cităm aici toate articolele Conventiei Schengen, care ar forma o întreagă carte. Vă vom spune în rezumat ce li se impune popoarelor prin această conventie şi oricine va dori să vadă în detaliu întregul ei continut poate consulta cărtile apărute, care cuprind toate prevederile şi toate articolele.

Asadar, această Conventie, pentru prima dată în analele istoriei, vine să ceară legalizarea

urmăririi tuturor cetătenilor ! In ansamblul ei, Conventia vorbeste despre cum trebuie să se realizeze această urmărire.

In art. 99, § 2, scrie: ''O asemenea înregistrare se poate realiza (...) şi cu scopul prevenirii

amenintărilor la adresa sigurantei nationale: a) In cazurile în care există indicii reale care

creează bănuieli că o anumită persoană are intentia să comită, sau comite, mai multe fapte şi deosebit de grave pedepsite de lege; b) în cazurile în care aprecierea generală a unui anumit individ, şi în special pe baza faptelor pe care deja le-a comis până la un anumit moment, permite să se presupună că persoana avută în vedere va comite şi în viitor fapte deosebit de grave pedepsite de lege." In acelasi art. § 6: ''Dacă nu este permis controlul special în conformitate cu legislatia unei tări participante, atunci controlul special se transformă automat în aceasta tara-membru în urmărire discretă".

In art. 96, § 2: ''Hotărârile se pot baza pe amenintarea ordinii publice sau a sigurantei statului, amenintare pe care e posibil să o constituie prezenta unui străin pe teritoriul national. Acesta poate fi în mod special cazul: (...) 2) Unui străin împotriva căruia există bănuieli întemeiate că a comis fapte grave pedepsite de lege (...) sau împotriva căruia există indicii reale că are intentia să execute asemenea fapte care încalcă legea pe teritoriul unui stat membru".

Vedem printre altele că acest acord perverteste şi denaturează spiritul sistemului nostru penal care se bazează pe încălcări ale legii dovedite şi nu pe suspiciuni, sau pe vreo bănuială sau vreun indiciu. Prin acest acord e desfiintat neîndoios principiul de bază al statului de drept, care e prezumtia de nevinovătie şi se consfinteste prezumtia de vinovătie a cetătenilor. Până acum, dacă cineva ne acuza de vreo faptă, trebuia să dovedească în fata autoritătilor că suntem vinovati, în timp ce acum e permisă urmărirea cetăteanului numai şi numai pentru că pot exista anumite suspiciuni, că e posibil, în viitor, să existe o dispozitie din partea sa de a încălca legea ! Asadar, de acum înainte va trebui ca cetăteanul însusi să-si dovedească nevinovătia.

Caracterul antiderhocratic al acordului

Astfel, asa cum s-a făcut toată regia acordului şi asa cum a avut loc semnarea lui de către

membrii fondatori în 1985, în cel mai mare secret, încât popoarele au aflat doar în 1988 ce s-a comis, credem că se vede foarte clar că cei care l-au fabricat au ezitat să-l scoată la lumină, de aceea au făcut-o metodic şi treptat. Când popoarele au fost informate de continutul acordului, imediat au început să ''răsară" de peste tot reactii ale statelor, ale popoarelor, ale cetătenilor, chiar şi în Parlamentul european. Ce-au făcut atunci promotorii acestui acord ?

Au răspuns: 1.Aveti dreptate să vă temeti, de aceea şi noi - urmând să vă alungăm nelinistile justificate - pentru a fi pusă în aplicare Conventia, obligăm fiecare stat membru să adopte, cel mai târziu până la intrarea în vigoare a prezentului acord, ''legislatia natională necesară, asa încât să se asigure un nivel de protectie a datelor cu caracter personal". (Cu celelalte 99 de niveluri ce s-a întâmplat ?) 2. Transmiterea datelor cu caracter personal prevăzută în prezentul acord nu se poate face decât atunci când prevederile pentru protejarea datelor cu caracter personal, prevăzute la paragraful 1, vor intra în vigoare pe teritoriul statelor-membre, state pe care le

priveste transmiterea datelor" (art. 126). Considerând deci necesară adoptarea unei legi nationale a protejării cetăteanului de acordul Schengen, mărturisesc deschis că acest acord conspiră împotriva cetătenilor liberi. Cu alte cuvinte, ei mărturisesc primii ceea ce noi constatăm pe urmă. Uitati-vă, dar, fratilor, cum vin să ne însele şi să ne smulgă consimtământul prin metoda inducerii în eroare şi a minciunii!

Apusul Libertatii (6)

Proiect de lege - ''Protejarea individului de prelucrarea datelor cu caracter personal"

Pentru că UE obligă Grecia să aplice acordul Schengen din octombrie 1997, tara noastră a trebuit să depună eforturi pentru pregătirea deplină a punerii sale în practică. Cele mai

importante probleme pe care le întâmpină deplina punere în aplicare în tara noastră a

acordului Schengen sunt următoarele: 1. Votarea legii protejării datelor cu caracter personal. Această lege este o premisă de bază pentru trecerea în tara noastră la validarea acordului Schengen, astfel încât acesta să fie pus în aplicare. 2. Infrastructura electronica cerută pentru sustinerea tehnică a acordului Schengen. (In ce priveste infrastructura electronică, aceasta a început să se materializeze aproape cu un an mai devreme. Acordul Schengen se aplică aşadar cu mult înainte de a fi validat de Cameră. Vedeti atunci câtă consideratie au pentru guvernele şi pentru popoarele lor; mai întâi se construieste infrastructura şi începe să se aplice acordul şi numai apoi reprezentantii poporului se presupune că se pronuntă în legătură cu ce doreste poporul. Atât de ''democratic" ne impune această Europă tot ce doreste !

Mai regalisti decât regale

In martie 1997 a venit în Parlamentul grecesc spre votare celebra lege cu denumirea:

''Protejarea individului de prelucrarea datelor cu caracter personal". Fiti atenti aici, fratilor, ce s-a întâmplat: prin articolele legii 2472/1997, pe care au făcut-o, vezi Doamne, ca să ne protejeze de acord, ei depăsesc chiar şi ce prevede acordul însusi. şi în timp ce articolele vorbesc despre date care privesc asa-zisa combatere a criminalitătii, prin legea 2472/1997 se adaugă în plus şi culegerea de date foarte personale, cum ar fi provenienta rasială şi natională, convingerile politice, religioase, rasiale, filosofice, participarea la organizatii sau la corporatii sindicale, probleme care privesc sănătatea, protectia socială şi viata erotică personală.

Asa cum putem constata, prin acest acord au venit să ne lege picioarele; desi au făcut legea 2472/1997 ca să ne protejeze, ne-au legat de fapt şi de mâini, şi de picioare. Foarte multi deputati din toate partidele au cerut ca legea să nu se voteze şi au cerut să li se dea o explicatie asupra scopului pe care-l serveste urmărirea vietii particulare a cetătenilor şi centralizarea datelor personale. Bineînteles că n-au primit nici un răspuns ! Domnul deputat Ioannis Kapsis a luat cuvântul în Cameră pe 13 martie 1997 şi a cerut domnului ministru al Justitiei să-I răspundă atunci imediat: ''Prima mea observatie se adresează personal ministrului, care are un bogat istoric de lupte pentru cauza democratiei şi a drepturilor individuale, şi îl rog să-mi spună - pentru a putea vota acest articol - un caz ipotetic în care culegerea de date personale poate constitui un avantaj pentru societate în ansamblul ei. Il rog să mă întrerupă şi să-mi spună un caz, cel mai fantastic şi cel mai ipotetic. Dacă nu mă întrerupe, va trebui ca în weekend să se gândească la această prevedere şi să interzică categoric orice centralizare de date personale, Nu pot întelege de ce societatea în întregul ei sau statul va fi protejat dacă cunoaste preferintele mele erotice sau activitătile mele. Nu mă tem, domnule ministru. Stiti că întreaga mea viată e deschisă ca o carte. Vă fac şi un serviciu. Nu trebuie ca această dispozitie să poarte semnătura lui Iannopoulos" (din procesele verbale ale Camerei).

Bineînteles că nu a existat bunul simt cuvenit, acela de a se răspunde la întrebarea deputatului care privea datele cu caracter intim. şi oricine nu si-a pierdut încă judecata va întelege de ce vor toate aceste date şi de ce nu răspund la aceste acuzatii când sunt întrebati în mod oficial în Parlament de către reprezentantii poporului. De altfel, toate le fac spre binele poporului!

Denumirea Legii 2472/1997

Această lege s-a numit ''Protejarea... " numai şi numai pentru a fi înselati. In conformitate cuspusele reprezentantilor poporului, ale parlamentarilor, numai eufemistic legea s-a numit asa, pentru a nu suna rău, cum spre exemplu Marea neprimitoare, neospitalieră a fost numită Marea Ospitalieră. La fel au procedat şi cu titlul legii. Domnul deputat Evghenios Haitidis, la 12 martie 1997, foarte bine a spus că: ''... în loc să ne protejeze, într-un mod, as spune, ascuns, cu o piele de oaie care încearcă să-l facă pe lup o oaie inofensivă, această lege legiferează în esentă - acolo unde vrea - aceste încălcări, aceste transgresări ale oricărei notiuni de deontologie, ale oricărei notiuni de etică, dar şi ale oricărei notiuni - as spune - de democratie... " (din procesele verbale al Camerei).

Legea 2472/1997 va fi în vigoare până la validarea acordului

In tara noastră acum, în ultimul timp, se întâmplă lucruri ciudate. Desigur, n-am vrea

niciodată să credem că ministrii şi deputatii nostri orice fac, fac ca să ne vândă legati de mâini şi de picioare străinilor. Ne adresăm deci tuturor acelora care au votat legea 2472/1997 şi îi întrebăm: pentru ce motiv prietenii nostri, asociatii nostri, întrucât spun că au proiectat această lege ca să protejeze popoarele, n-au integrat-o chiar în articolele acordului Schengen ca, după validarea sa, să intre în vigoare şi legea respectivă, de vreme ce va fi cuprinsă în articolele sale ? Răspunsul e simplu pentru ţoti cei care încă obisnuiesc să gândească lucrurile şi să le studieze. Acordul Maastricht, acordul Schengen, orice acord european, şi în general dreptul comunitar, izvorăsc din dreptul international şi prin urmare sunt primare. Dimpotrivă, legea care s-a votat în Cameră este o lege natională comună care, după validarea acordului, cedează în fata sa. Sigur, o dată cu această lege cedează şi toate reglementările pozitive pe care le prevede şi care vin în contradictie cu articolele acordului. Astfel, de acum înainte poporul e lăsat la mila fiecărui guvernant şi la mila unei autorităti necunoscute. A unei autorităti care are

dreptul prin lege să culeagă şi să prelucreze date; să hotărască în ceea ce priveste aceste date şi care - de notat - e supremă şi incontrolabilă, adică nu poate fi controlată absolut de nimeni.

Legea de care vorbeam (2472/1997) serveste două scopuri: în primul rând, votarea ei a fost o conditie indispensabilă pentru validarea-acordului Schengen. In al doilea rând, prin votarea acestei legi a fost repusă în vigoare vechea lege (1599/1986 a lui M. Koutsoiorgas), a emiterii cărtilor electronice de identitate şi a numărului de cod unitar de înregistrare, dar deja intrăm în procedura emiterii lor.