Apusul Libertatii (3)

Dreptul comunitar prevalează şi e superior oricărei legi nationale, ca şi Constitutiei

Fratilor, vă rugăm mult, dacă vă iubiti tara, fiti foarte atenti, pentru că în acest moment ea

trece prin cea mai critică perioadă a istoriei ei, iar noi vom da socoteală pentru că ori facem tot ce ne stă în putintă să rămână liberă, ori, stând nepăsători, o vom ajuta să dispară si, în mod firesc, împreună cu ea şi noi.

Observăm că poporul grec, dar şi câtiva capi ai Bisericii noastre nu cunosc această temă atât de gravă, că oamenii nostri politici sunt neputinciosi să urmeze o politică diferită de ceea a Bruxelles-ului şi să traseze o politică în stare să facă viata usoară poporul nostru. Lucrul acesta s-a întâmplat pentru că au cedat puterea străinilor, lăsându-i să ne guverneze, după ce au fost de acord şi au semnat că doresc să se aplice dreptul comunitar şi în Grecia noastră. Stiti ce înseamnă aceasta ? Inseamnă că dreptul comunitar se subordonează dreptului international şi astfel, în acord cu conventia de la Roma (care e actul de constituire al CEE),

se stabileste că e un drept superior şi că prevalează asupra oricărei legi comune nationale şi asupra Constitutiei însăsi! (Detalii despre această gravă temă juridică se pot citi la capitolul: ''Acordul Schengen - regimul juridic în tara noastră, cum este astăzi.) Acelasi lucru l-a gândit şi sectiunea a patra a Consiliului tării, la 28 ianuarie 1997:

''La acest lucru s-a gândit ieri sectiunea a patra a Consiliului tării, considerând că după

intrarea în vigoare a acordului de la Maastricht nu mai poate fi impusă măsura interzicerii

iesirii din ţară nici pentru impozitele neplătite, nici pentru motive de interes public ! (...) în argumentatia hotărârii se mentionează faptul că acordul de la Maastricht are o putere

supraconstitutională şi că, prin urmare, face inacceptabile prevederile legislative controversate care, în plus, contravin art. 5 al Conventiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi art. 1 al Protocolului aditional de la Paris" (Presa liberă, 29 ianuarie 1997). Intelegem noi oare şi presimtim ce importantă are şi care sunt prelungirile acestui fapt ? Puteti voi toti, care mai guvernati încă această tară, să întelegeti cu mintea limpede ţoti parametrii şi toate urmările

care, posibil, vor decurge din reglementările legislative ale legislatorilor europeni, care nouă ne sunt complet necunoscuti, dat fiind că n-am avut grijă să fi consfinti t mai înainte acele drepturi pe care pentru nimic în lume nu vrem să le pierdem ? Demn de atentie este şi fragmentul de mai jos, apartinând discursului rostit de ministrul nostru, dl. Miltiadis

Papaioannou, în a VI-a sedintă din 31 iulie 1992: ''Această Conventie, cu care astăzi ţoti

suntem de acord, slăbeste parlamentele nationale şi întăreste Comisia Europeană şi Consiliul de Ministri. Tendinta este, în opozitie cu ceea ce scrie în ea, de a se întări numai organelle formate din membri putini... Opera legislativă a Comunitătii n-o cunoastem nici noi, deputatii, n-o cunosc nici judecătorii, n-o cunosc nici avocatii. şi totusi trebuie s-o aplicăm" ! (din procesele verbale ale Camerei). Cum ati semnat asa ceva în alb ? Cine v-a împuternicit să semnati în numele nostru cum că suntem obligati să ne conformăm la toate actele legiferate de acum înainte de străini? Ati arătat o încredere atât de oarbă ? A fost cu putintă ca mână de grec să semneze constient că ceea ce se legiferează la Bruxelles e mai presus de Con stitutia noastră şi să desfiinteze articolul respectiv, dând de acum înainte Constitutiei noastre - cu sânge votată - un caracter istoric?

Asadar, întelegem ţoti foarte bine că e doar o chestiune de timp să ajungă la mila celor care detin puterea toate aspectele şi ţoti parametrii vietii noastre până acum consfintite de

Constitutia Greciei. Pur şi simplu trebuie să asteptăm să se legifereze ceva la Bruxelles pentru a vedea cum propria noastră lege cedează şi cum vom fi de acum înainte împovărati de toate urmările aceastei cedări.

Dacă as încerca să enumăr aici unul câte unul toate aspectele, toate prelungirile şi urmările pe care le vom suporta ca natiune, ca cetăteni greci, ca Biserică şi ca crestini ortodocsi, ''cred că lumea toată n-ar putea cuprinde toate cărtile care ar trebui scrise". Mă voi multumi, asadar, la acestea, lăsându-i pe cinstitii nostri ierarhi să aibă în vedere ţoti parametrii şi să cântărească urmările care vor rezulta din deprecierea dreptului nostru national şi a Constitutiei, în drept secundar şi din legiferarea dreptului comunitar, ca drept primar. Dacă chestiunea nu e luată acum în seamă, nu peste mult timp va fi deja foarte târziu, pentru că, asa cum am spus-o, vor avea grijă să nu mai existe nici o posibilitate pentru popoare de a reactiona. Oamenii nostrii politici trebuie, chiar şi acum, să fie constienti de gravitatea chestiunii şi să-si assume răspunderile în fata poporului pe care se presupune că-l mai reprezintă. Dar şi fiecare cetătean grec are datoria de a-si manifesta dezacordul, de a protesta şi de a-i informa pe reprezentantii şi pe conducătorii săi în legătură cu acesta.